| = mâini | Carmen Sorescu [07.Oct.20 15:02] |
| Citat:cu o mânuță de petale, în mâini, nu-mi sună bine, de altfel primul paragraf conține mâini, mâinile de 4, 5 ori, și ar fi repetiția o figură de stil, dar nu aici. | |
| = * * * | Iulia Elize [07.Oct.20 17:53] |
| Carmen, cum să îi spun? grămăjoară? suită? Nu merge. Măsură, cred. Mulțumesc, nu văzusem. ”Cu o măsură de petale în mâini.” Mai am încă de lucru, pe text, o să înlocuiesc cu ”măsură”. Acum sunt în plin lucru, așa că se poate corecta, când ajung și la etapa aceea, cu romanul, voi corecta și mai în amănunțime. E preliminar, nu e publicat, deocamdată nu e gata. Lucrez pe blocuri de text, deocamdată. Mulțumesc!! Te mai aștept!!! | |
| = succes | Carmen Sorescu [08.Oct.20 15:09] |
| Exact asta voiam să spun, e valabil și pentru scăldătoarea din poem, în bara de sus a computerului să ai dictionarul de sinonime, te va ajuta mult. Și chiar citeam azi o chestiune drăguță, citat din memorie, scriitorul pune pe hârtie ce-i trece prin minte, iar autorul taie fără milă. Succes. | |
| = Carmen, | Iulia Elize [08.Oct.20 15:44] |
| Îți mulțumesc că ai revenit, foare frumos gestul tău! Eu folosesc un dicționar de sinonime în utilitar, dar rar, ca instrument de lucru, parcă tot mintea, ”mintiuța”, să mă ajute... Poate sinonimia desprinsă prin lucrul cu dicționarele *de utilitar nu e atât de fidelă, ca potrivire de lucru... Mai ales, cum spui tu, aș crede că înspre poezia clasică, acolo sunt foarte utile dicționarele (de rime) (ca să nu cumva să dai către facil, în ritmie) și e utila și deprindere neonlogismelor, lărgirea spectrului de sinonimie prin tehnica de învățare autodidactică și din dicționare... numai râvnă să fie, deci tot mintea, după părerea mea, ceea ce e firesc, până la urmă. Foarte plăcut să discut cu tine pe marginea acestor lucruri, atât de firești pentru noi, care lucrăm cu ele! Mulțumesc din suflet, te aștept de fiecare dată! Numai timp să fie, să putem lucra... Mulțumesc din inimă pentru urări!!!! | |
| = Cred că, | Iulia Elize [08.Oct.20 16:21] |
| E posibil să depindă și de utilitarul de sinonime, în sinonimie e totul foarte relativ și instrumentele cred că sunt numeroase și se vor îmbogăți. Oricum, parcă am renunțat la a deprinde chiar dicționare întregi, după sens. E un fel de a alege ceea ce e mai bine și de a deprinde cât poți. Sunt scriitori care chiar deprind toată gama de neologism(i)e și poate sunt ași în sinonimie, noi (eu una) (omul de rând măcar) ne străduim (să evoluăm mult). | |
| = Iulia, dacă îmi permiți, | Petru Dincă [10.Oct.20 23:45] |
| îți sugerez să scrii începutul în felul următor: „Coborâsem, atunci, către fratele meu Înger Iacobin, cu o brumă de petale, în mâini. Demult, nu mi se mai dăduse niciun semn să cobor, ținând în mână petale, mai ales de aceea mi se părea foarte deosebit că ar fi trebuit să cobor cu ele până la fratele meu Iacobin, care era în alt Cer. În sfârșit, am luat petalele, m-am întins, cât eram eu de mic, dar și de lung, și m-am trezit că mă aflam în plină descindere până la Îngerul Iacobin...” Imperativul e: „Nu face comparații...” În ceea ce privește romanul, e drăguț, inocent, feminin. Merge și la bărbați, dacă vor să facă o infuzie de candoare. Toate bune. | |
| = * | Iulia Elize [11.Oct.20 00:26] |
| Mulțumesc! (În materie de roman, în a le scrie, cred că învăț, eu cel puțin, o viață. Sunt unele romane care se scriu într-o viață de om... Cele, de obicei, scrise de oameni pretențioși. Sper că totuși nu trebuie să îmbătrânesc, ca să îmi iese romanul acesta... zic, încercând să glumesc.) Din suflet vă mulțumesc! O să mă uit peste sugestii, așa după cum ați spus! | |