| = marea si toamna... sau invers | Vlad Catalin [19.Sep.05 11:05] |
| Toamna, toamna... Ce-ti veni, Dorule? Si tu? Chiar nimeni nu agreeaza toamna? Si totusi o poveste de dragoste, aici - acum. Spui de valuri iar marea... Doamna Mare ne saluta mereu la fel, uneori albastra, alteori verde si uneori neagra... Cobor pana la plaja. Inaintez prin bezna cu ochii plecati, ascult valurile cum se sparg regulat ca un ceasornic. Intru in apa si raman asa, cu picioarele furate de nisip, de scoici si valuri. Prind radacini aici, pe malul marii. Ochii privesc orbi bezna totala, intrerupta uneori de linii albe. Patrund in intunericul marii, apa ma invaluie calda si primitoare… Miroase a alge si sare, a peste si scoici, a viata. Inot cu capul in valuri si rareori ies sa respir. Si daca n-as mai iesi deloc? Daca as incerca sa respir altfel, precum delfinii sau scoicile sau... Mi-e dor de tine, mare. Stiu, daca ti-ar sta in putere ai lupta cu anotimpurile, cu toamna, cu vanturile reci... Mi-e atat de dor de tine. la recitire, st | |
| = lacrimile toamnei | Doru Alexandru [19.Sep.05 23:07] |
| dragul meu Sorin... ador toamna doar pentru culorile ei murdare... pentru tristetea ce o poarta peren alaturi de tristile sufletului... cred ca in sinea mea raman un romantic. daca ai observat, intreaga poveste se petrece pe timp de ploaie... azi a plouat... azi... toamna a plans... acestea erau lacrimile toamnei. Drag, D.C. | |
| = " printre crăpăturile pleoapelor" | Nancy M.Popa [19.Sep.05 23:47] |
| Mie imi place legatura ce are loc intre ,sa zicem/oncepem cu cioburile,apa de la dus,ploaie si mare. Poate unde este evidentiata senzatia de tristete.Imi place ca starea de regret este prezentata pe un fundal melancolic,si se incheie pe acelasi fundal.Imi place si abordarea formei vechi a lui "sub", da un sentiment de retro prozei. | |