| = = Însemnare = | Iulia Elize [11.Sep.20 14:06] |
| Un semn anodin de lectură, m-au impresionat, în ultima vreme, textele tale, sunt pătrunse de emoție și aceasta a răzbătut. Poate, în subsol, câteodată un gând către mama nu e în zadar. Multora, mama este figura cea mai luminoasă. Ar trebui să fie asta ”tuturora”. Felicitări pentru numărul mare de cititori! Până la urmă, scopul celui care scrie este să răzbată... Sper întru toate bune, cu tine, cu sufletul tău! Uneori în viață punțile și informațiile sunt încâlcite, poate, din păcate datul clipei nu ajută, atunci fiecare ne luăm după propria inimă... În general un om nu poate fi condus spre nimic, decât prin dragoste. Dar și de inimă... Inima face multe... Îți doresc să rămâi la fel de deosebită cum ești tu și să te ajute mereu inima, viața. Dar și omul. În textele de proză, am observat o mai bună focusare, în genere și limbajul a fost mai exact ”în format”, adaptat, mai esteticizat, pentru că trebuie. Punctele de suspensie le-ai cam scos tu, la fel trebuie un pic de atenție față de majuscule, de a nu se folosi foarte des, în proză. Mici sfaturi, poate nu e musai să ții cont, dacă nu le găsești foarte utile. Și încă altceva, optica cu privire la proză eu spun că trebuie să fie mai voalată, uneori cel care scrie trebuie să rămână mai în spate, scriitorii în general nu se ”arată” foarte mult, prin exhibare, decât poate în textele de tip Jurnal. Unde chiar este vorba despre sentimentele și ”pățaniile” de viață. De pildă, eu încerc să scriu (în roman) obiectiv, și nu subiectiv. Prin faptă, nu prin sentimentele autorului. Am trecut cu drag, Iulia | |
| = Mulțumesc din toată inima, dragă Iulia! | Daniela Luminita Teleoaca [11.Sep.20 14:53] |
Ai dreptate, așa este, în proză îmi iese mai bine, deși cam toată lumea spuse că e tot un fel de / mai degrabă poezie (i.e. proză poetică sau „poezie în toată regula!”, cum se exprimă cineva!). Mă gândesc că genul acesta pe care am încercat să îl cultiv, cu Fragmente naturalist-fantastice, corespunde mai bine tipului meu de sensibilitate. Probabil, în acest caz, intrarea în semnificație este mai puțin abruptă, oferind acele 5 minute de răgaz pentru desprinderea de realitatea concretă și intrarea în ficțiune. Altfel spus, cele 5 minute de încălzire dinaintea... asaltului!! Cât privește punctele de suspensie, cred că, da, sunt încă multe (!!!)... Așa mi se așază sufletul / gândul... Cu majusculele, puțin o altă poveste. Aici, neavând posibilitatea de a marca altfel un anume mesaj / conținut, a trebuit să recurg la ele (la mine în calculator am italice sau bold etc., mult mai rar majusculă!). În plus, o să las mai mult faptele să vorbească, în mod cert impactul va fi (și) mai puternic! Ne rugăm să avem răgazul de a ne ocupa de Suflet, căci, se pare, el este mai important decât restul... Mulțumesc sincer pt încrederea acordată, pentru sfaturile extrem de binevenite, pentru sufletul pus la bătaie, urându-ți, la rândul meu, ca și tu să rămâi la fel de deosebită, așa cum ușor se poate ghici din textele semnate de tine! Cu prietenie luminoasă, D. PS: recitind „Micul Prinț”, am simțit așa aer de „Se iubiseră mult într-o rază de lună”... Stilistic vorbind. Sensibilitate, ingenuitate, delicatețe, inteligență a... inimii (sic!), umor fin! | |