| = Senzații | BogdanGeana [28.Jul.20 13:07] |
| Pe bucăți, iată sentimentele mele, unele poate nepotrivite pentru altcineva care nu este în mintea mea: Recul - eu când umblu prin munții de pixeli de la Far Cry Primal Cireșari - Pena Corcodușa, urban legend Strălucitor - Iron Man față în față cu blonda Pepper Potts Greuceanu - un ghișeu prăfos de la Primăria Generală a Capitalei Purnamadah - mănăstirea Cașin, văzută de pe străduțe, Flash - acasă, pe picior de plecare la drum lung și pribegie eternă, cu valizele la ușă ... - știrile de la 5 după un fragment din Faulkner Ea - the Mandela syndrome Logo - drumul cu trenul Budapesta - Baia Mare și retur, prin 90, când fără Zalău mă ridicau ăștia înghețat Draona - Sorescu, ascultând pe fundal Kraftwerk | |
| + = | enea gela [28.Jul.20 13:14] |
| Din punctul meu de vedere, într-adevăr, este, pentru mulți de pe-aici, o Lecție de poezie, ceea ce ați postat. Teme diverse, imagini originale, impact asupra cititorului, care intră în atmosfera creată de dv cu emoție și empatie. Poate că ar fi fost mai bine să nu fie toate textele propuse în aceeași pagină, zic... Oricum, o stea cu lumină intensă! | |
| = Bogdan | Stoica Dan [06.Oct.20 18:03] |
| Iti multumesc pentru trecere si mai ales pentru gandurile cu care pe alocuri rezonez. Recunosc ca am fost tentat sa postez separat dar nu am atata rabdare, iar daca tin textele nepostate ma simt ca si cum nu le-am scris. Pe de alta parte incep sa le tot recitesc pana ma satur de ele crescand astfel sansa sa le sterg. Fiind vorba de Zalau, a fost la un moment dat epicentrul existentei mele. Dumbrava, Bradet, Stadion. L-am cutreierat in lung si in lat si cred ca am trait o viata paralela acolo. In gara Zalau intra trenul mereu cu spatele pe atunci, nu stiu cum o mai fi acum. Ultima amintire legata de Zalau e din... Costinesti unde m-am intalnit cu niste prieteni care din lipsa de ocupatie cred (ei sustineau ca pentru cunostinte si "obligatii) au adus cu ei doua genti mari pline cu palinca. Motiv pentru care aceasta ultima amintire nu mai e chiar atat de clara. Jägermeisterul ar putea fi cel mult ucenic continutului respectiv. Far Cry nu am jucat, dar am fost mare amator de Dead Island, Metal Gear, Return to the Castel of Wolfenstein, Unreal Tournament 2000 si demuuult de tot Delta Force in retea. Kraftwerk am sa caut in seara asta. Pe Faulkner il iau ca pe o recomandare, am sa citesc. Bogdan, eu nu am fost niciodata in Budapesta, desi mi-as fi dorit foarte mult. De fapt cel mai mult mi-am dorit sa invat ungureste. | |
| = gela | Stoica Dan [06.Oct.20 18:03] |
| Va multumesc pentru trecere si semn. Si eu cred ca ar fi putut fi postate separat dar, asa cum spuneam mai sus, daca le vad nepostate incep sa umblu la ele si probabil incep sa sterg. Dupa ce le postez ma simt eliberat, oricat de amuzant ar suna, ma simt de parca nu mai sunt ale mele. Sunt in acelasi timp constient ca sunt multi cititori care o data ce au dat click si au vazut cat de lunga e postarea probabil inchid pagina fara sa citeasca. Asa cum e posibil ca unii sa citeasca doar unul sau doua. Poate pe viitor voi avea mai multe rabdare. Multumesc pentru cuvintele frumoase si semn. | |
| + Puritate si ironie | Victor Țarină [28.Jul.20 15:42] |
| Intr-un fel e bine ca ai postat textele impreună (desi eu am inceput lectura doar de la depresie, dar cand am ajuns la /am adormit amandoi tinandu-ne de mana/si la vulturul lui prometeu am avut motivatia sa le citesc pe toate si nu-mi pare rau), pt ca ai aratat ca ai o voce aparte,cu multe formulari originale si percutante si ai dezvaluit ca esti un poet matur cu o mare dexteritate de a asterne poemele...am vrut sa spun pe hartie...sa zicem pe ecran.Pt expresia /de fapt caut locul unde te-am ingropat/ si pt toate toate sclipirile asemanatoare aprind si eu un semn sclipitor. | |
| + concentrare | Cristina-Monica Moldoveanu [28.Jul.20 16:12] |
| Este o pledoarie consistentă, ca și cum ai fi avut nevoie de mai multe poezii diferite pentru a amplifica valoarea lor. Mă duce cu gândul la despărțire, ca și cum nu ai mai vrea să postezi alte texte. Sunt frumoase și verosimile. Vreau să spun că au o anume calitate pe care eu o apreciez în poezie - par să exprime ceva real, simțit cu adevărat, cu sinceritate. Un gen să spunem intimist și expresiv totodată, un stil care transmite, un conținut cu care cititorii pot empatiza. Nu sunt invidioasă că le-ai scris, la un moment dat mi s-a părut că și eu aș fi scris la fel. Textele tale îmi amintesc de statuile vivante pe care le-am văzut mai demult. Cumva îmi par prea concentrate, conglomerate de sensuri, cumva prefer poeziile mai aerisite, dar recunosc că au valențe estetice, fapt pentru care acord o stea. | |
| + de la | Ottilia Ardeleanu [28.Jul.20 19:09] |
| dramatism la umor, la subtilități și senzații fine, aceste discursuri sunt valoroase prin sinceritate, prin gesturile și trăirile umane. excelează prin sinele poetic. prin măreția spunerii, prin detașare, prin adevăr! rar mi-a fost dat să fac dintr-un lanț de poezii un scenariu vivace, fructificat prin timbru, culoare, imagine... măreție! | |
| + şapte stele-însemnări la piramidă | Ioan-Mircea Popovici [29.Jul.20 02:46] |
| dintre amicii mei cu însemnări însufleţite îţi aduc aminte câteva care-o să te bucure se numesc: însemnări la piramidă pune mâna pe pană intră în rolul licornei bucură-te mult doarme frumoasa din pădurea adormită şi eu care credeam că ea-i deja călare pe cal “scuturând seara stelele ridicând capacul fiecărei ghene cercetând atent cu lupa fiecare diedru de ceață și mustățile tuturor pisicilor somnambule. mi-am imaginat că ai lăsat undeva un semn sub cerul liber ca un cal sălbatic între dărămăturile vechi ale sălii de sport ne-am adunat multe nopți de atunci și am tot vorbit despre asta.” sunt calul cu care poţi vorbi aşa cum ai vorbi cu Adevărul gol sunt sigur că ştii tu cum este să vorbeşti cu adevărul gol goluţ ce-mi place expresia aceasta adevărul gol goluţ | |
| = stimabile, | Ștefan Petrea [29.Jul.20 11:55] |
| zău că aici ai lăsat o adevărată lecție de poezie... Înstelez după buget, cu inima și cu duhul... Sincere felicitări! | |
| = vorba lungă nu o citește nimeni... | adrian rentea [01.Aug.20 03:56] |
| ...am scris cândva pe aici. după multitudinea de comentarii și aprecieri s-ar părea că nu e tocmai așa, deși, așa cum ați recunoscut, v-ați asumat un risc. recunosc că și eu foarte rar mă încumet să citesc texte atât de lungi, însă acum am fost captivat încă de la primul poem. le-am simțit pe toate în parte, dar pot spune că rezonez îndeosebi cu cele în care e vorba despre Ea. poate pentru că și epicentrul existenței mele a fost cândva în cu totul altă parte a hărții, și citindu-vă a fost prilej de aduceri-aminte. | |
| + proaspăt | Costin Tanasescu Stefanesti [01.Aug.20 18:23] |
| Din toate aș lua câte ceva, dar nu tot. Drona și Logo acoperă suficient plaja intereselor mele poetico-sentimentale. Citindu-le, mi-am amintit de vremea când scriam cu adevărat poezie... Aș fi ales alt titlu, care să reprezinte mai bine ceea ce conține colajul, ceea ce este acum mi se pare o antepronunțare subiectivă... În fine, fiecare cu ideile sale. Lung text, nu-mi amintesc să fi citit în ultimii cinci ani pe poezie/ro atât dintr-odată. Dar riscul aduce satisfacție, iată m-am oprit să spun că e proaspăt, intens, conturat, inspirat. Pe vremurile acestea de secetă cumplită e mult mai mult ca orice. Felicitări! | |
| = Cristina, Ottilia, Ioan, Stefan, Adrian, Costin, Caragiale (de la offtopic) | Stoica Dan [06.Oct.20 18:03] |
| Victor, ar fi fost poate mai bine sa le aranjez altfel, anume, sa incep cu un text scurt, asa incat cititorul, inainte sa se sperie de lungimea postarii, sa aiba ocazia sa citeasca ceva scurt pentru a-si face o idee si a hotara daca vrea sa mearga mai departe. Vocea aceea matura despre care vorbesti inca incerc sa ma conving ca exista uneori, dar de cele mai multe dati nu ma gandesc la ea pentru ca incep sa devin prea autocritic. Finalul primului poem a avut asupra mea aceeasi impresie ca si la tine. Iti apreciez foarte mult sinceritatea si iti multumesc. Cristina, iti multumesc pentru cuvintele frumoase dar si pentru comentariul consistent. Postarea am gandit-o intocmai precum spui, ca pe o pledoarie. Unele din texte sunt (mai) concentrate, asa este, altele sunt mai aerisite. In ceea ce priveste atmosfera intima si verosimila, daca ai simtit asta este foarte bine, inseamna ca am reusit ceea ce mi-am propus. Comparatia cu statuile vivante ma face sa zambesc si ti-as spune mai multe dar as incepe involuntar sa-mi explic textele si nu as vrea sa alunec in zona respectiva. Dar comparatia e foarte aproape de adevar si coincide cumva cu anumite principii pe care le am. Am si eu momente din acestea cand citesc ceva uneori si mi se pare ca si eu as fi scris acele lucruri. Iti multumesc pentru feedback si de asemenea pentru semn. Ottilia, e un ciclu incomplet, va urma si partea secunda. O sa vedem daca iti va placea la fel de mult. Intotdeauna am fost de parere ca ceea ce se scrie trebuie simtit ca fiind viu si dinamic, precum spui. Prin urmare daca la tine a ajuns asa nu pot decat sa ma bucur. Da, sunt mai multe tablouri independente, in esenta fara legatura intre ele, facand insa parte din ceva mai mare. Multumesc pentru prezenta, comentariu si semn. Ioan, sper ca intr-o zi, anume vara viitoare, sa il putem vizita impreuna pe Romica dar sa si povestim amandoi despre matematica (as avea si eu cate ceva de spus la capitolul asta). Ma bucur ca ti-a placut acest ciclu de texte si sper sa regasesti acelasi sentiment si la urmatoarea postare. Multumesc. Stefan, multumesc, primesc cu bucurie. Adrian, cum am spus mai sus ar fi trebuit probabil sa incep cu un text mai scurt. Data viitoare cred ca asa am sa fac. Vorba lunga e uneori buna, dar alteori nu. Postatul de astfel de cicluri e un obicei mai vechi la mine dar daca stau bine sa ma gandesc obisnuiam sa incep cu texte intr-adevar scurte. Cat despre harti, viata ne poarta uneori in cele mai neasteptate locuri. Multumesc pentru vizita! Costin, am intuit ca iti voi aduce aminte de ceva si ma bucur ca a fost asa. Titlul ai dreptate, este o antepronuntare subiectiva - te-ai exprimat elegant, ar putea fi vazut arogant sau intr-un fel cam infantil. Era de fapt subtitlul, nu stiu insa ce mi-a venit sa le inversez. Este intr-adevar lung, dar se poate chiar si mai lung de atat. Zambesc cand scriu asta :) Sper ca urmatorul sa fie mai putin obositor si sa te faca sa rezonezi cel putin la fel ca acum. Legat de poezie in sine, ca idee, nu ma mai gandesc la ea, o data cu trecerea anilor am mutat-o cred in rezerva. Demult cand scriam ma mai gandeam uneori la ea, acum deloc. Cred ca e o chestie de obisnuinta. Inteleg insa foarte bine ceea ce spui. Multumesc pentru parerea sincera si semn si ma bucur ca aceasta postare ti-a dat o stare pozitiva. Caragiale, imi pare rau ca ai fost trecut la offtopic, totusi multumesc pentru trecere. Chiar si daca numai doua ti-au placut tot un lucru bun este. Poate la urmatoarea postare iti vor placea mai multe. Multumesc. | |
| = Bogdan | Stoica Dan [06.Oct.20 18:03] |
| Undeva mai departe de locul in care stau e o vale. Mi-am dat drumul pe ea cu bicicleta cu Kraftwerk - The Man Machine pornita pe o boxa portabila bagata in cosul de pe roata din spate. Am tot alunecat asa vreo 10 minute. Nu am stiut niciodata de tipii astia, mi-ai dat o ditai ocupatia. Multumesc! | |
| = Părere | George Pașa [10.Sep.20 16:11] |
| ”Recul” e un text bun, cu un final care surprinde cumva, prin semuirea între îndrăgostitul care se întoarce în locul păstrat în memorie pentru obiectul dragostei și criminalul care se întoarce la locul crimei. Micile inconsecvențe de redactare ( o căciuliță lipsă la un „ă” și scrierea cu cratimă, probabil voluntară, a lui „miazănoapte” și „miazăzi” nu constituie vreun impas în înțelegerea textului. „Strălucitor” e o altă care mi-a plăcut, de o melancolie surâzătoare, aș zice. Vreo două diacritice lipsă, dar se poate corecta în manuscris. „Logo” și „Drona” sunt alte două texte care mi-au plăcut în totalitate. Celelalte ,doar parțial. În general, citind în ultimul timp ceea ce ai postat, se vede că ai experiența unui scriitor format. Deși scrii oarecum diferit de mine, de multe ori m-am regăsit în stările poetice transmise, chiar și în mijloacele și tehnicile creatoare. | |
| = George | Stoica Dan [06.Oct.20 18:03] |
| Iti multumesc in primul rand pentru vizita si semnalizarile legate de diacritice si punctuatie. In mod paradoxal si eu ma regasesc in unele lucruri pe care le postezi si/sau in unele imagini, identificandu-ma cu ele nu de putine ori 100%&. Iar asta nu este de acum ci de mai demult, de prin 2006-2007. Da, ceea ce scriem este la prima vedere diferit dar mie personal tocmai asta imi place, cand oameni aparent diferiti sunt uniti de ceea ce numai la prima vedere ii diferentiaza. Cred ca asta e si motivul pentru care nu am rezistat sa merg pe la cenaclurile contemporane unde trebuie sa fii la fel ca ceilalti. In ceea ce priveste "tehnicile creatoare" si acolo ai dreptate. Iti multumesc inca o data pentru popas si te mai astept. | |
| = * | Iulia Elize [06.Oct.20 21:54] |
| Îți trebuie niște zvâc, pesemne, Dane, ca să mai scrii, sau poate nu îți trebuie. Pentru (și a mea) încurajare să (ne) mai scrii, îți las și eu semn. Să completezi manuscrisul, zic și eu! :):):) Le aleg (de data asta) pe ultimele două poezii (Logo și Drona). Sunt mai potrivite azi cu starea mea de acum, foarte obiectiv numai subiectivă, cu mood-ul de toamnă, care își aduce aminte, doar, de vremuri mai calde. Din tihneală. Vreau și eu o dronă, cu care să survolez... propriul meu trecut, aducându-l în prezent. Toate cele bune și spor la scris! :) | |
| = Iulia | Claudiu Tosa [06.Oct.20 22:18] |
| Iti multumesc pentru rabdarea de a parcurge postarea. Urmeaza cu siguranta si o parte a doua. Zvacul care imi trebuie e timpul dar incet va veni si el. Marturisesc ca eu nu rezonez mereu cu tot continutul, cel putin nu deodata, si ca depinde si la mine tot de stare - la fel ca la tine. Asta e si motivul pentru care evit sa-mi recitesc textele altfel se reactiveaza perfectionistul din mine care incepe sa le masacreze sau sa le stearga. Iti multumesc pentru incurajari iar daca ai cumva vreo nelamurire cu privire la "de ce Stoica Dan" am mentionat in biografia paginii mele de autor. Cu bine si la recitire | |
| = De neuitat seria aceasta de poeme seducătoare | Irinel Georgescu [04.Mar.23 09:28] |
| Și sunt scrise în prima vară a pandemiei. Atunci când încetase Alpha. Nu am cuvinte. Aproape toate poemele sunt extraordinare. Mare dragoste. Mai ales în textul cu netecomandarea intercityului spre Zalău, ci a personalului, ca ea să coboare și să revină la el, în Constanța. Și pe plajă, cu cercurile... | |
| = Succes spre tipografii! | Ionuţ Caragea [27.Aug.23 13:31] |
| Am citit acest grupaj de poeme și am rămas cu o impresie foarte plăcută. Primul poem m-a atras cel mai mult. E multă dragoste în el, multă imaginație, multă sensibilitate, dar și un soi de duritate cioraniană, prin alegerea unor combinații de cuvinte care te zdruncină și te trimit prin subsoluri și canale. De altfel, poetul își compară, în poemul Fllash, inima cu o cheie franceză. Iată, așadar, o inimă aparent dură, menită să strângă șuruburile slăbite ale celorlalți... Un gest nobil. Se poate observa și un soi de depresie, dar e una generatoare de artă. Amintirile sunt copleșitoare, nu lipsesc peisajele unor drumuri cu trenul, în căutarea iubirii. Există și multă joacă, multă năstrușnicie, totul provenit din acest borderline sentimental, care te urcă și coboară, care te transformă în cenușă, pentru a te recompune într-un vultur, într-un acumulator, într-o donă. Stilul scrierii îmi pare berbesc și parcă mi-aș dori ca autorul să fie un nativ al acestei zodii. Cel puțin, prin pasiunea pe care o are pentru Nichita, prezent subtil în texte, la nivel intertextual și ludic, autorul are un stil berbecesc. Oare mă înșel? | |
| = berbecesc | Ionuţ Caragea [27.Aug.23 13:32] |
| în loc de berbesc | |
| = dronă | Ionuţ Caragea [27.Aug.23 13:35] |
| în loc de donă. Cu scuzele de rigoare. | |