| = Bogdane | Stoica Dan [06.Oct.20 18:03] |
| Citind acest poem ma simt ca motanul Behemoth activand in slujba magicianului Woland si care, intr-o limita subtila, mistica, intunecata si in acelasi timp la granita sarcasmului cu ironia, se bucura de libertatea de a-si permite sa i se nazara orice si implicit sa actioneze in consecinta impreuna cu prietenii sai misteriosi. In fapt, daca Woland a uitat sa faca ceva in fata multimii prezenta la Teatrul de Varietati, a fost sa citeasca un poem ca asta si apoi, sa pretinda de la cei prezenti sa dantuiasca goi pe un vals de-a lungul strazilor Moscovei sub clarul de luna. Mai direct spus, acest poem mi-a adus aminte, mesire - ca sa il parafrazez pe Behemoth - de un text pe care l-ai scris mai demult, demult de tot, cu un muezin si care mi-a placut la fel de mult. | |
| = Dragă Dan, | BogdanGeana [17.Jul.20 11:00] |
| Să devin personaj de „Maestrul și margareta” este prea mult chiar și pentru mine, nu cred să pot duce. În esență e vorba despre un banal exercițiu, autoimpus. M-au interesat dublele sensuri ale unor cuvinte, muzicalitatea internă și în primul rând o imagine, aceea a momentului catarctic în care strălucirea este atât de puternică încât lumea preferă să te ignore. De fapt m-a interesat paradoxul ignorării dincolo de cele câteva clipe de climax. Îmi amintesc de poemul cu muezinul, mai mult, cu ocazia asta mi-a amintit de Adrian Firică, drag prieten care astăzi nu mai este printre noi, poemul acela fiind rodul unui joc dintre noi. Mulțumesc mult pentru pretextele de scormonire prin nostalgie. | |
| = Bogdan | Stoica Dan [06.Oct.20 18:03] |
| Am ramas cu o stare foarte proasta citind despre Adrian, Dumnezeu sa il ierte si sa il odihneasca. Atat de proasta incat am deschis niste poze cu mine de acum cativa ani, am inceput sa ma uit la ele apoi m-am uitat in oglinda si am ramas pe ganduri ca pe un pod care se leagana intre doua varfuri de munte atunci cand mergi pe el. Imi pare foarte rau. Exercitiul - fie el si banal - ti-a iesit de minune. | |