| = „ respir respir respir cu faţa la răsărit ” | Maria Elena Chindea [16.Jul.20 01:52] |
| De ne-am recupera în timp util, beduinii nu și-ar mai înveli în deșert „întâmplarea” de-a fi „rămasă în suspans noir/ pe la miezul-nopţilor albe” și n-ar mai fi nevoie de „creaturi domestice” ce „se retrag/ în sălbăticiuni”! N-ar trebui să fie singura certitudine „trupul meu dur evaporându-se subtil/ până la argintiu” de am deschide ochiul ochiul dimineții în timp util, pentru a-și locui lumina în luciditatea harului sacru! | |
| = Mulțumesc frumos, Maria Elena Chindea! | Daniela Luminita Teleoaca [17.Jul.20 00:52] |
| Recunosc, am pus multă (auto)ironie aici! Privire de ansamblu, dar, în cele din urmă, „detaliul” învinge, pt că, da, el mă face să fiu hic et nunc, chiar și într-o lume descumpănitoare adesea! Cred că se numește vocația (nu doar de a supraviețui, ci chiar) de a reuși să trăiești frumos (ador ideea de... cafea,... printre altele!)! Gândurile mele luminoase, D. | |
| = părere | Oancea Sorin [17.Jul.20 01:13] |
| fascinație, patimă, eros apoi deșert, beduini, turban portocaliu. o cafea la nisip într-un spațiu suprareal? finalul poemului: "catifelate parfumate vii creaturi domestice se retrag în sălbăticiuni sunt exact în momentul acesta te privesc ca şi cum de mult ai fi trecut îmi recuperez cafeaua în timp util!" rezolvă fantasma în trezirea la timp. Nu se anunță. De altfel motivul cafelei răsare din restul poemului. | |
| = Mulțumesc frumos, Sorin Oancea! | Daniela Luminita Teleoaca [18.Jul.20 00:00] |
| ... da, cred că textul gravitează în jurul temei „doborârii castelelor de nisip”, de aici, și restul celorlalte semnificații. Cu alte cuvinte, dacă dăm gir iluziei, atunci (măcar) ea să aibă acoperire... estetică în realitate, altfel NU! Gânduri bune, D. | |