| = Cristina / despre psihanaliza | Stoica Dan [06.Oct.20 18:03] |
| O abordare inspirata si concisa. In mod intamplator sunt de parere ca psihanaliza este ultima urma expresiva a intersectiei dintre misticism, filosofie, spiritualitate, stiinta si cultura. Ceea ce o face foarte complexa si in acelasi timp, pentru marii amatori de psihoterapie cognitiv-comportamentala, subiectiva, ultimii fiind realmente dependenti de statistica si de celebra curba a lui Gaus in numele careia impart in categorii, caracterizeaza s.a.m.d Intr-o lucrare mai veche de metodologia cercetarii scrisa de doi americani, se folosea ca argumentatie in detrimentul psihanalizei, faptul ca aprox 5% din psihologii americani inscrisi in APA sunt practicanti de Psihanaliza. Se aducea ca argumentatie si lipsa abordarii empirice in psihanaliza si se argumenta ca numai tehnica observationala, cuantificabila si verificabila poate fi socotita drept stiinta. E o discutie mai complexa aici, dar ideea e urmatoarea: daca celelalte orientari au undeva la baza o structura mecanicizata (vezi modelul ABC din terapia cognitiv-comportamentala sau configuratia terapeutica in sedintele de terapie sistemica) psihanaliza este ca un armasar salbatic intr-o padure. Psihanaliza inseamna traire, experienta, interpretare, introspectie, filosofie si nu in ultimul rand propune o perspectiva multidimensionala asupra omului cu puternice si determinante legaturi si ancore cu subconstientul si nu in ultimul rand sexualitatea. Astfel, a compara psihanaliza cu sa zicem principiul conditionarii operante e ca si cum il comparam pe Eliade cu un autor de manuale de utilizare pentru masini de spalat. Psihanaliza e departe de a fi subiectiva, asa cum indraznesc unii sa afirme. De altfel oare ce o fi mai rau, larga si imensa scala de interpretabilitate si introspectie a psihanalizei care in cele din urma nu se opune naturii complexe a omului, sau terapiile comportamentale care reduc omul la o maimuta care trebuie dresata? E de notat ca psihanaliza isi propune identificarea, intelegerea si tratarea sursei prin introspectie. Ori celelalte terapii isi propun identificarea sursei si modificarea unui mic sector comportamental (fara a trata sursa). Psihanaliza e interventie chirurgicala pe suflet, celelalte terapii sunt doar operatii estetice. Na, ca am spus-o. | |
| = introducere | Cristina-Monica Moldoveanu [08.Jul.20 16:51] |
| Dan, Mulțumesc pentru comentariu. Sunt întrutotul de acord cu primul paragraf din comentariul tău. Ceea ce am notat eu aici sunt ideile mele concise ca introducere în tema pe care am vrut să o abordez - și anume legătura sau diferența dintre psihanaliză și misticism și avatarurile filozofiei raționaliste totodată - în tradiția fideistă, legat de credința religioasă. Nu mai discut restul opiniilor tale, fiindcă tocmai mi-ai adus aminte că aici este doar o introducere și intenționez să scriu o continuare, cu care poate nu vei fi de acord. | |
| = Cristina | Stoica Dan [06.Oct.20 18:03] |
| Atunci cand ai de reparat ceva, in functie de problema dar mai ales si de indemanarea celui care repara, ai optiunea de a folosi diferite scule. Cam asa vad eu clasificarea terapiilor. Ca fiecare abordare si psihanaliza are limitele si defectele ei (una din ele ar fi nu de putine ori, reducerea oricarei probleme la arealul sexualitatii spre exemplu). Tipul de terapie ales trebuie sa corespunda si tipului de personalitate pe care terapeutul o are dar nu in ultimul rand trebuie sa existe si o chimie corespunzatoare intre terapeut si client. Nu mi-l pot imagina spre exemplu pe Mircea Miclea practicand psihanaliza, este un cognitivist convins. Sau pe Daniel David. Psihanaliza nu o poti aplica pe oricine asa cum ea nu poate fi aplicata de oricine. La fel e si in cazul terapiei cognitiv-comportamentale. Cei dedati introspectiei, misticismului, filosofiei, s.a.m.d vor vedea in CBT ceva ce se opune propriilor convingeri. Pentru mine topul ar cam fi 1. Psihanaliza 2. Pshoterapia sistemica 3. CBT 4. Restul. Dar aici e desigur vorba de gusturi. Sunt foarte mari sanse sa fiu de acord cu ce vei scrie in partea a II-a. Psihanaliza nu e perfecta, la fel ca si celelalte orientari. E vorba de gusturi pana la urma. | |