| = Închiși fiind în carapacea finitudinii | razvan rachieriu [03.Apr.20 16:14] |
| „Închiși fiind” în carapacea finitudinii și în intervalul efemerității pe care nu-l putem transcende, ar fi într-adevăr un „blestem” și un sacrilegiu să ni se reveleze teofania și noi să nu o receptăm și să nu o „vedem”. | |
| = În vremea asta... | Daniel Bratu [06.Apr.20 07:24] |
| ... orișice e posibil. Chiar și ce-i mai rău - să batem în lemn, ca-ntr-o toacă. Până atunci, ca niște muguri neplesniți, cum scriam în adolescență, ”stăm ascunși, închiși în lemn”. Mulțam revelărilor tale, Răzvan! | |