| + Felicitari! | Victor Țarină [17.Mar.20 14:44] |
| Felicitari, Teo, pentru noul volum!Aprind un bec in semn de apreciere.Eu sunt unul din colegii de site care ti-am indragit poezia de la bun inceput. Cu prietenie, victor | |
| = administrației și tuturor acelora care au trecut prin pagina mea, sincere mulțum | Teodor Dume [25.Mar.20 17:40] |
| Mulțumesc Administrației și aceluia care mi/a făcut vizibil textul punându/i o luminiță roșie!. Victor Țarină, Mă bucur că/mi ești alături ca întotdeauna.Gestul tău mă face să/mi simt viața cum pulsează. Nu știu dacă ai primit cartea, deși drumul de la oradea la cluj e de o zvârlitură de băț dar știu că cei de la capătul celălalt al țșării au primit/o. Aceleași mulțumiri și acelora care au privit din umbră și nu au avut curajul și nici tăria să privească în ochi, cum se zice, cartea mea ajunsă la nr.23. Din tăcerea "tăcută" de aici nu știu ce să înțeleg... mereu acela;i, t.dume, | |
| + Simplitate a imaginarului poetic, forță reflexivă | George Pașa [27.Mar.20 16:29] |
| În ciuda inegalității valorice a textelor din antologia poetică moartea din vis, răzbate de aici aceeași concentrare, pe care o știam deja din alte cărți ale autorului, pe stări poetice aflate la limita dintre lumi. Spuneam acum vreo 32 de ani, cu privire la o poezie de Aleksandr Blok, faptul că acolo „așteptarea se transformă într-un adevărat ritual”. Cam același lucru îl pot spune și despre așteptarea din versurile domnului Dume, cu adaosul că ritualul acestei așteptări este chiar viața, cu sinuozitățile sale, cu lipsa cetitudinilor existențiale. O certitudine există însă pentru toți: sfârșitul (rămas, totuși, o taină). La nivel lexical, întâlnim cam aceleași cuvinte-cheie, dovadă că poezia dumiană nu e axată în mod special pe expresivitatea conferită de forța unor metafore sau a altor tropi (deși nu putem vorbi de nivelul zero al expresivității), ci, mai degrabă, pe forța cuvintelor de a fi cât mai aproape de stările care își cer expresia, în ciuda impreciziei unora dintre ele. Totuși, există și unele comparații prin care se conferă o expresivitate și o forță persuasivă deosebite: în cele din urmă/ un sigur supraviețuitor/ va ieși din cetate/ ca o zi de primăvară (Cetatea din suflet, p. 10); încerc să-mi închipui plecarea/ ca pe o toamnă văduvită de păsări (Mă rog lui Dumnezeu să mai aștepte, p. 16); Adevărul e că oamenii nu mor/ ei sunt ca niște trepte/ pe care călcăm/ și ne înălțăm/unul/ pe celălalt (Există doar oameni și un singur Dumnezeu, p.36); când îți vine timpul/ calci pe întuneric ca pe o iarbă/ cosită prea devreme/ primăvara (Complicele umbrei, p. 62); durerea pulsează ca un fluture rătăcit (E târziu și e toamnă, Ana, p. 68) etc. În încheierea scurtei mele incursiuni în lumea volumului moartea din vis, nu pot lăsa deoparte măcar o parte dintre versurile cu o valoare reflexivă destul de accentuată: singura mea glorie/ este tăcerea/ și-i atât de puțină încât/ nu mă aud când trec printre lucruri (Nu e bine să mori, p. 8); din tabloul de deasupra patului/ privea Dumnezeu/ acum știu că moartea nu face zgomot/ ci doar așteaptă într-un refugiu... (Nu era moartea, p. 24); nu fi trist/ tu ești omul ce caută/ prin lumină risipirea (Strigă-mă tăcut, p. 28); prin măruntaiele lui/ cerul deschide o rugă/ pentru ziua/ în care/ centrul universului/ va trece prin mine (Doamne, de ce nu mai am timp, p.30); întoarce-te în lumină și/ în zborul de pasăre/ niciodată în umbrele/ care nu se văd/ și vei fi tu însuți (Învață să plângi, mi-a zis Dumnezeu); dar să nu uităm că și iubirea/ e o moarte lentă pe care Dumnezeu/ o acceptă ca jertfă/ pentru oameni (Iubirea ca jertfă, p. 74); eu voi privi din tăișul unei lacrimi (Câteodată și Dumnezeu rămâne singur, p 84); fuga de trup/ se măsoară în bătăi/ de clopot/ și indiferența în tăcere... (Sensuri, p.102); asemenea umbrei/ mă retrag în mine pentru/ a mi se ierta ceea ce am fost// o taină... (Rogu-vă, călcați încet..., p. 112) etc. | |
| = mulțumesc, domnule George Pașa | Teodor Dume [02.Apr.20 15:17] |
| este mult mai mult decât un gest ce onorează și bucură. de altfel fiecare trecere a d/voastră a lăsat urme pe scrisul meu ca o binecuvântare. stimă și aceeași considerație | |