Comentariile membrilor:

+ Iar ea o să-ți răspundă:
Daniela Luminita Teleoaca
[08.Jan.20 17:14]
„Nu, n-o să te mușc de gât! N-o să-ți fac nici cel mai mic rău! O să fiu: im-pe-ca-bi-lă, deși adjectivul ăsta s-ar putea să aibă sensuri diferite pentru fiecare dintre noi. O să-mi amintesc din când în când de tine. Cu îngăduință. Chiar cu simpatie. (Rămânem prieteni, nu?!) Cu nostalgie decentă, cel mult generatoare estetic. O să-ți aprind o lumânare albă. ... Nu, nu.. la..., ci la vii, domnule! N-o să cer nimic, bunei întămplări încredințându-mă. Așa o să înțelegi că nu ești deloc un martir (Nu te mai lamenta!), că îți aduci ofranda împotriva propriei tale vreri, din simplul motiv că Iubirea este sau nu! Și atât!

am reținut îndeosebi secvențele:

„fericirea mea e ca oglinzile retrovizoare personalizate ca să nu fie furate.
și în care obiectele din urmă sunt mult mai aproape
decît în realitate.”

„o scrisoare simplă ca aceasta pe care n-o poţi trimite
la doi destinatari.”

„şi în mîneca jachetei am găsit un fir de păr
de-al tău. mi-a ars mîna ca o rezistenţă înroşită.”

„trebuie să fii tu căţeaua
care-şi muşcă puiul de gît pentru că nu-l mai poate creşte”. - de fapt, punctul paroxistic al „confesiunii-invocație”

Admir felul în care se derulează totul ca o „(anti-)poveste”.
Sinceritatea enunțiatorului.

Finalul „mult soare şi minus zece grade,
atît de frig fără tine.” Personal, aș fi pus... mai multe grade (minus 10 este, totuși, destul de frig, chiar ger, în pofida soarelui!!), ca să convingă pe deplin frigul acesta in absentia.


În concluzie, orice suferință (din Iubire) este oricând binevenită!!!



 =  multumesc
Leonard Ancuta
[13.Jan.20 16:13]
mult pentru aprecieri si pentru citire, va reastept cu drag sub textele mele!




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !