| = trei micropoeme, desigur haiku-uri, reușite | nicolae tomescu [06.Nov.19 17:35] |
| Primul și ultimul emană tristețe. Pălăria tatălui ajunsă cuib de molii ne spune, indirect, că tata a plecat într-o lume mai bună unde nu mai are nevoie de ea. Frunzele ce, doar ele, mai bat pe la porți ne dă imagina satului părăsit. Acum doar ele, dar, desigur, în trecut era animație trecându-ți pragul prieteni, vecini, rude. La al doilea mi-a plăcut mult îngemănarea dintre zorii unei zile cu ale unei noi vieți. cu cele mai bune gânduri | |
| = Intuiție... | Ion Cuzuioc [06.Nov.19 17:54] |
| Așa am gândit și eu, Nicolae, ceea ce denotă că mergem pe același drum! Mulțumesc pentru trecere! | |
| + un drum ce duce prin viață... | Teodor Dume [06.Nov.19 21:07] |
| trei micropoeme rostuite frumos în care viața își autodefinește parcursul prin ceea ce suntem și prin ceea ce rămâne în urma noastră. Felicit autorul! Luminez calea acestei scriituri care nu prea mulți se încumetă să o parcurgă | |
| = Apreciere | Ion Cuzuioc [06.Nov.19 21:32] |
| Mulțumesc Teodor pentru comentariul expus din suflet și țin să menționez, că la Concursul Săptămânal Romanian Haiku 624 poemele respective au fost apreciate pe măsură. | |