| = Povestite altfel | Rodean Stefan-Cornel [03.Nov.19 08:44] |
| Stimată doamnă, Am citit proza de mai sus, mi-a transmis niște sentimente destul de greu de explicat, m-a transpus într-o stare la fel de inexplicabilă, dar... mi-a plăcut! Impresia este că am în față un fel de amintiri din copilărie povestite altfel... poate într-o cheie poetică, metaforizată. Și, pentru că am amintit de metafore, remarc „catifeaua pumnului” (foarte inspirată - mai ales în context - alăturarea a două cuvinte care duc la semnificații total opuse) și „larve cu ochii mieroși în perversitate”. Pe de altă parte, în opinia mea, „înflorea în neștire” strică puțin poezia textului. Mi-a mai plăcut, la început, înșiruirea „purtând hainele pielea mersul sângele uitătura memoria strămoașelor”. Faptul că nu sunt virgule poate sugera foarte multe; eu am niște semnificații, dar mi-ar lua prea mult spațiu să-mi spun părerea. Oricum, mi se pare foarte deșteaptă ideea din punct de vedere stilistic. La fel de bine este pus micul fragment cu doamna care sesizează ceva despre cordonul pardesiului. Mi se pare o modalitate mai deosebită de a arăta cititorului că povestitorul vrea să treacă, pentru câteva clipe, cel puțin, de la vise (fantezii) la realitate. Foarte interesant textul! Poate aș acorda și o steluță dar, oricum, mi-am permis prea multe... Îi las pe criticii literari să se exprime! Numai bine! Cornel Rodean | |
| = Vă mulţumesc frumos, stimate domnule Rodean! | Daniela Luminita Teleoaca [03.Nov.19 15:43] |
| Da, asta era şi miza / ţinta: situarea eventualului cititor în aria aceea a inefabilului, dincolo de orice concretitudine mult prea palpabilă, mult prea exactă, deci, mult prea banală! Prin urmare, nu pot decât să mă bucur la vestea stării „inexplicabile”! Şi, tot DA, din nou Copilăria! Mă număr printre acei fericiţi ai sorţii care oricând se pot reîntoarce la origini, pentru a se regăsi, împărtăşind, fie şi pentru câteva minute, sentimentul circularităţii temporale. Copilăria mea din Câmpia Burnazului, incluzând însă forme de relief multiple, mult mai complexe, ele însele radiind de bucurie la întâlnirea cu un eventual „povestitor” dezintersat, aproape poet, aproape artist. Nobilă, frumoasă inutilitate! De-a dreptul salvatoare! Da, „catifeaua pumnului”…- asta (şi) pentru a nu mă dezice de pumnul în care Dumnezeu ne ţinea cândva / ne ţine încă iubirea [cf. volumul recent El ne ţinea într-un pumn cu iubire inima]. Căci un pumn divin încărcat cu iubire este cu totul altceva! „Larve cu ochii mieroşi în perversitate” – ohoooooo, de câte ori martoră nu fusei! Şi de-ar fi fost (pen)ultima dată!! „Înflorea în neştire”: da, este o cacofonie aici… La revizie în mod cert voi schimba. Este momentul acela [care va dura ceva mai mult decât o clipă!] în care voi revedea toate textele incluse în volumul Fragmente naturalist-fantastice. Mărturisesc sincer că intenţia mea iniţială era aceea de a reda cât mai crud orice minim adevăr, fără nicio concesie făcută exprimării eufemistice. Am atins într-un oarecare grad acest deziderat. Dar, întrucât îmi doresc să păstrez titlul volumului exact aşa cum acesta există acum, voi avea grijă ca, la o a doua lectură a volumului, să intervin în sensul scoaterii mai pregnante în relief a componentei naturaliste… aşa de naturaliste, că implicit se creează impresia unui anumit neverosimil = alunecare în fantastic! Dar – cum ştim cu toţii – se întâmplă adesea ca realitatea să întreacă orice imaginaţie! Atunci, ce voi fi redat eu în acest stil, va fi un neverosimil… întâmplat. Cred, o modalitate de a crea ceva autentic. Mă bucur mult pt felul în care dvs. aţi receptat / aţi ştiut să receptaţi stilul meu cu discontinuităţi / fragmentat… în litera şi spiritul… titlului. Cum spunea un filosof (Basarab Nicolescu, cred… şi fizician pe deasupra!), „Modul de organizare a realităţii este prin excelenţă poetic!” Aşadar!!! Şi Sonia era o discontinuă… în felul ei, ceea ce nu-i ştirbea unitatea, nici unicitatea. Consider că aţi acordat STELUŢA!! Iată, chiar o simt o văd o aud o ating! Gândurile mele luminoase, D. NOTA BENE: DE consultat şi Refranero multilingüe online!!! Ud se dau explicaţii semantice f bune, plus o serie de alte informaţii, de pildă, despre uz etc.!! NOTA BENE: Neapărat de căutat şi Dicccionario fraseológico español-francès y francès-español, autor: Antonio Rotondò!! 1841 / 2008 (varianta digitalizată). Voi lucra online: nu se poate descărca PDF-ul!!! TB NEAPĂRAT: spre deosebire de SBARBI, are şi corespondente(le) în franceză!! DIOS Da, asta era şi miza / ţinta: situarea eventualului cititor în aria aceea a inefabilului, dincolo de orice concretitudine mult prea palpabilă, mult prea exactă, deci, mult prea banală! Prin urmare, nu pot decât să mă bucur la vestea stării „inexplicabile”! Şi, tot DA, din nou Copilăria! Mă număr printre acei fericiţi ai sorţii care oricând se pot reîntoarce la origini, pentru a se regăsi, împărtăşind, fie şi pentru câteva minute, sentimentul circularităţii temporale. Copilăria mea din Câmpia Burnazului, incluzând însă forme de relief multiple, mult mai complexe, ele însele radiind de bucurie la întâlnirea cu un eventual „povestitor” dezintersat, aproape poet, aproape artist. Nobilă, frumoasă inutilitate! De-a dreptul salvatoare! Da, „catifeaua pumnului”…- asta (şi) pentru a nu mă dezice de pumnul în care Dumnezeu ne ţinea cândva / ne ţine încă iubirea [cf. volumul recent El ne ţinea într-un pumn cu iubire inima]. Căci un pumn divin încărcat cu iubire este cu totul altceva! „Larve cu ochii mieroşi în perversitate” – ohoooooo, de câte ori martoră nu fusei! Şi de-ar fi fost (pen)ultima dată!! „Înflorea în neştire”: da, este o cacofonie aici… La revizie în mod cert voi schimba. Este momentul acela [care va dura ceva mai mult decât o clipă!] în care voi revedea toate textele incluse în volumul Fragmente naturalist-fantastice. Mărturisesc sincer că intenţia mea iniţială era aceea de a reda cât mai crud orice minim adevăr, fără nicio concesie făcută exprimării eufemistice. Am atins într-un oarecare grad acest deziderat. Dar, întrucât îmi doresc să păstrez titlul volumului excat aşa cum acesta există acum, voi avea grijă ca, la o a doua lectură a volumului, să intervin în sensul scoaterii în relief a componentei naturaliste… aşa de naturaliste, că implicit se creează impresia unui anumit neverosimil = alunecare în fantastic! Dar – cum ştim cu toţii – se întâmplă adesea ca realitatea să întreacă orice imaginaţie! Atunci, ce voi fi redat eu în acest stil, va fi un neverosimil… întâmplat. Cred, o modalitate de a crea ceva autentic. Mă bucur mult pt felul în care dvs. aţi receptat / aţi ştiut să receptaţi stilul meu cu discontinuităţi / fragmentat… în litera şi spiritul… titlului. Cum spunea un filosof (Basarab Nicolescu, cred… şi fizician pe deasupra!), „Modul de organizare a realităţii este prin excelenţă poetic!” Aşadar!!! Şi Sonia era o discontinuă… în felul ei, ceea ce nu-i ştirbea unitatea, nici unicitatea. Consider că aţi acordat STELUŢA!! Iată, chiar o simt o văd o aud o ating! Gândurile mele luminoase, D. | |