Comentariile membrilor:

+ Bun rău
emilian valeriu pal
[19.Oct.19 08:02]
Sincer să fiu e unul dintre acele texte care mă fac să-mi fie ciudă că nu am scris eu așa ceva. O să creadă lumea că suntem prieteni la cataramă de îți tot dau steluțe dar nu mă pot abține atunci când rezonez la un text scris pe limba sufletului meu. Și remarc faptul că finalurile astea în coadă de pește îți ies minunat

+ Poezie!
Ottilia Ardeleanu
[19.Oct.19 08:52]
Este o poezie care te face să amuțești! Soldățește! Amestec de divin, istorie, dragoste, realitate... Metaforă în sine.
"privirea lor se rotunjea, tot mai adânc, în ea însăși" - minunat!
Minunat per total!

Aprecierile mele!

+ "Eu mut steagul puțin mai încolo"
silvia caloianu
[19.Oct.19 19:52]
O poezie care a făcut să mă bucur că am accesat acest site şi chair să mă loghez, să spun că da, asta e poezie de recomandat. Cucereşte din start, de la prima expresie. Iar steagul... rămâne, pur şi simplu. Tot acolo. Oricât ai încerca să îi schimbi locul. Felicitări!

 =  Mulțumesc
dorin cozan
[20.Oct.19 06:18]
Emi, my friend, io sper ca toată lumea să ne creadă prieteni și noi, în ascuns, să ne batem care scrie mai bine și mai frumos. Atâția ani pe câmpul de luptă agonic, nu se poate să nu simți mândria de a sta în picioare. Dă-mi voie să mă înclin...

Ottilia, în poezie, în iubire și în toate lucrurile care contează la un moment dat, toate se leagă, de aceea, atunci când m-am îndrăgostit am simțit în mine nu doar pe părinți, pe străbunici sau pe Ștefan cel Mare...ci chiar pe Adam și am văzut că sunt gol.

Silvia, din ce spui aici, acum, și tu știi să ții steagul. Cine știe, poate și el ne ține uneori, c-așa-i în viață, nu știi niciodată cine dă și cine primește.Chapeau!




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !