| = „important este să nu ne pierdem” | George Pașa [21.May.19 18:41] |
| Văd textul acesta ca un fel de preludiu al unui poem care se va scrie. Și nu doar din acel „țiuit ca de greier” am această impresie. Poate fi chiar un portret poetic al femeii cu cercel de scoică (e fata devenită, între timp, femeie?). Scrieți-l, altminteri îl scriu eu! Glumesc, desigur. „într-un răgaz de suspin o ramură de măslin înflorit clipa lasă urme-n inima omului precum seminţele căzute-n deşert încolţite-n adierea de ploaie”. „Pianul care nu există” e-un bun pretext pentru „există”, și-n coada lui lăsând bemolii trăiește-un „crai mâncat de molii”. Și de la pictorii trăsniți se poate ajunge la poeții trăsniți de fulgerul inspirației. Ei, care contrariază, dar sunt cei mai buni „îngeri de pază”. | |
| = . | George Pașa [21.May.19 18:49] |
| „ca pe un fel de...” | |
| = de nădejde şi de ispravă | Ioan-Mircea Popovici [22.May.19 07:19] |
| Precum iedera Zidului Alb Toate se leagă între ele Dacă ai inspiraţia Să le laşi în voia Domnului Dacă tu faci totul Ce-i mai rămâne lui Dumnezeu de făcut?! - Uită-te la calul meu şi spune-mi ce vezi. - Am văzut că vorbeşte şi are ochii verzi. - Când îl vei vedea că şi zboară, are să vină pe el o cioară. Cioara de la Timişoara. Prietenă cu Doamna şi cu Domnişoara. - Seminţele căzute-n deşert încolţite-n adierea de ploaie. - Şi toate celelalte, fie ce-o fi. Apoi şi la urma urmei, pe- o ramură de măslin înflorit gaseşti şi fluturi şi spini. - Important este să nu ne pierdem şi să ne ţinem de cuvânt. - Să fim de nădejde şi de ispravă... | |