+ lampă pe gaz | Carmen Sorescu [15.Apr.19 05:58] |
În primul rând, ca părere generală despre întreg poemul, îmi place că are forță, nimic nu se lasă intimidat, nimic nu este ezitant. Poemul parcă are o țintă încă din primul vers, cumva urmărește prada ca un bun vânător încă de la început, iar la final, evident, pleacă împăcat cu hrană pentru o zi. Extrag din poem versurile: iubirea nu trebuie să plece de lângă moarte cu lămpi pe gaz împingând realitatea într-o cutie de chibrituri înseraţi şi lacomi vom staţiona la aceeaşi pagină Aceste sclipiri chiar fac din poem o lampă în noapte, pe care, desigur, îl vezi exact datorită scânteilor din el. Stea. | |
= Mulțumiri cât se poate de inimoase, dragă Carmen! | Daniela Luminita Teleoaca [15.Apr.19 14:46] |
... altfel, un text, cred, despre ceea ce noi, oamenii, suntem vs. ceea ce tot noi, oamenii, am fi putut să fim. Destul de probabil, o ratare cu brio a „înclinației spre Divinitate”. Gândurile mele luminoase, D. | |