| + click | Carmen Sorescu [07.Mar.19 06:19] |
| Titlurile poemelor emană un miros de pâine caldă, de prăjitură făcută de bunica, de dovleac copt, ceva așa care te face să duci nările în aer, în cazul nostru aici să dăm click. Nu aș fi dat, am dat din greșeală, titul nu doar că e comun, uzitat, și uite așa din cauza lui aș fi pierdut poemul. Cel mai mult mi-a plăcut: viața... e o câmpie făcută din dragoste și din cămășile tale. Las o stea semn pentru cititori că pot culege niște spice hrănitoare de aici :) | |
| = - răspuns - | Iulia Elize [07.Mar.19 16:22] |
| Mulțumesc pentru lectură și pentru însemnări. Probabil, titlurile cele mai bune sunt mai greu de găsit. E un text la care țin mult, ca scriitoare de proză, am avut, în ultima vreme, mai puțin timp și pentru poezie... Posibil, sunt mai obișnuită, în ultima vreme, cu pășitul, decât cu dansul. ANghel Pop spunea asta, că dansăm prin metaforă, și mergem, dacă e vorba să găsim un fir epic potrivit. Toate cele bune și mulțumiri pentru steluță! :) | |
| = * | Iulia Elize [07.Mar.19 16:34] |
| ”proza ”merge”, poezia ”dansează””, așa spunea, de fapt, Anghel, și îmi imaginez că zicea acestea (ca un foarte cumpănit) înțelept. Păcat că unii oameni de valoare părăsesc virtualul... Rămân însă cuvintele lor, de care ne aducem aminte. Și prin care ei mai sunt, cumva, tangențial, acolo. Te mai aștept, Carmen! Încă o dată îți mulțumesc! | |