| = Societatea ca o îmbulzeală umană, ca o aglomerație și ca o lipsă | razvan rachieriu [14.Jun.18 16:25] |
| Unii percep societatea ca o „îmbulzeală umană’’, ca o „aglomerație’’ de gesturi, vorbe și comportamente în care fiecare vrea să se impună, alții o percep ca „o lipsă’’ a esențialului și ca o inflație de platitudini și superficialități, iar „eliberarea’’ de societate ne pune față în față conștiența cu sinele superior. | |
| = Sinceră să fiu... | Daniela Luminita Teleoaca [14.Jun.18 19:21] |
| nu m-am gândit la... societate, poate, cel mult, la... "societatea... lui", întruchipată de aproapele tău, în preajma căruia exiști singură (cf. "lipsa", "pagina albă", "golul" etc. etc.) . Atunci, te simți privită "din exterior"... apare un străin, un oarecare trecător (care nu deține datele concrete ale existenței tale)... sau poate nu doar un oarecare... Unul care îți vede existența potențială, paralel desfășurându-se cu cea din... realitatea palpabilă... Interesant este că el îți ghicește pe deplin "interiorul", apt la o adică să destituie "realitatea (oare, cât de) reală (?!), să instituie o alta, pornind de la ceea ce el simte cu privire la tine.. Cum există empatie, tu, la rândul tău, intri în povestea de el frumos țesută, te complaci (în complicitate!), ba, mai mult, "ceri" să fii lăsată în “gândul trecătorului de afară”!!! Poate fi începutul unei anume.. povești...Este! Cam asta vrusei să spun! Mulțumesc!! | |