| + necontenit. | Ottilia Ardeleanu [22.Mar.18 20:03] |
| așa s-ar numi. remarc zeitatea. remarc neprețuirea. remarc geniul. felicitări pentru această dedicație aparte! felicitări pentru puterea de a fi mereu sus! fără cuvinte. | |
| = * | marin badea [23.Mar.18 08:17] |
| Textul acesta mi-a amintit, cu plăcere, de un altul, semnat de Ioanid Romanescu (am eu ceva cu acest autor, poate unde mi-a marcat adolescența). Îmi permit să-l reproduc aici, cu bucurie, la fel cum și acest text m-a bucurat nespus. poeții când există e-o minune poeții nu se nasc ei sunt născuți poeții nici nu dorm numai visează poeții niciodată nu-s prea mulți poeții n-au religii și nici zei poeții nu așteaptă pe la uși poeții libertatea nu o sapă și-s cei mai îngeri dintre nesupuși poeții n-au familii au iubite poeții bunăoară sunt cu toții cei care lasă lumea pentru alții poeții curg mereu de-a lungul nopții poeții au un fel de n-ar mai fi poeții niciodată nimic nu înconjoară e o rușine să învingi poeții și sacrilegiu e să-i naști a doua oară poeții nici nu știu ce-nseamnă a fi nemuritor sau muritor – cât o cămașă viața lor durează – poeții au un paradis al lor | |
| = Poetul e un zeu sau un om obișnuit | razvan rachieriu [23.Mar.18 16:46] |
| ’’Poetul’’ e un ’’zeu’’ dacă creația sa e nemuritoare, fiindcă își racordează ființa la poezii, însă dacă creația sa e perisabilă, supusă alterabilității, poetul e un om obișnuit, în primul caz poetul își creează prin poezii o dimensiune cosmică, în cel de-al doilea caz, poezia este maculată de teluric și nu-i conferă poetului nicio dimensiune în plus. Parcă e o poezie pe care trebuie s-o învețe pe de rost copiii. | |
| = Poeții au un paradis al lor... | Gârda Petru Ioan [24.Mar.18 09:06] |
| Am scris acest sonet cu gândul la Poeții cu P sau la Poetul, dacă vreți. Și nu mă refeream la versuri ci la sufletul uriaș, la preocuparea pentru soarta celorlalți, a lumii, pentru un triumf al dreptății și bunătății. Într-o lume mercantilă, astfel de oameni par depășiți, dar cred că lumea nu poate supraviețui dacă individualismul se dezvoltă în ritmul în care merge acum. Iar suflete mari se vor naște, în ciuda sensului în care ne împinge azi capitalismul sălbatic. Firește, dacă se poate clinti ceva în gândirea și simțirea celorlalți, mai e nevoie de talentul cu care ei vin în această lume, cu ingenuitatea, cu uimirea că lumea nu e un paradis, când ar fi atât de ușor să fie! Otiilia Ardeleanu, Marin Badea, Răzvan Răchieru, vă mulțumesc pentru empatie și pentru prețioasele, pentru mine, semne lăsate! | |
| + Ochiul Poetului | Ioan-Mircea Popovici [27.Mar.18 18:39] |
| Dacă nu era titlul acesta, Poetul, așa aș fi ales titlul comentariului. Cum numele acesta era deja ocupat, am ales "Ochiul Poetului" așa cum altădată am ales "Ochiul Pictorului". Un text de referință! Merită toate stelele de pe cer. Merită să dea roade-n manualele școlare. Ochiul care vede dincolo de moarte dincolo de ce vedem noi este Ochiul Poetului “Un ochi ce ne veghează din zenit, El nu-i născut, el numai e venit Și viața lui e dincolo de moarte.” “Când geniul lui de oameni îl desparte, Căci prea puțin din ce le-a dăruit Împărtășesc în viețile deșarte” | |
| = Domnule Ioan-Mircea Popovici | Gârda Petru Ioan [01.Apr.18 15:03] |
| Îmi cer iertare, am văzut doar acum comentariul. Vă mulțumesc din suflet pentru cuvintele frumoase! Știu din ceea ce scrieți că sunteți un om cu o simțire profundă. Să ne citim cu bucurie! | |