+ Teatru și poezie. Să fie! | George Pașa [21.Mar.18 20:35] |
Cum am fost plecat, scriu acum, post festum, o însemnare despre evenimentul care sper că a fost unul reușit. Vorba românului: Dacă-i teatru, cânt să fie; Dacă nu, vreo sindrofie, Vreun pitic fără tichie Ori vreo dulce melodie, S-o cântăm cum om putea; Iar de nu, jar vom mânca! Dacă-i poezie,-atunci, Vom ieși degrab’ din lunci, Prin nămeți, pe drum de țară, Să chemăm cea primăvară, Care-ntârzie să vină, Să ne dea chip de lumină. De din Valea Cucului, De sub umbra nucului, Dau semn de citire Și mărturisire Că mi-a tot scăpat Că ai întrupat Și dramaturgie (Comic? Tragedie? Ori vreo dramă densă? Zic, nu e ofensă.) Ca de obicei, când te referi la o carte sau la vreun spectacol, o dai pe poezie. Ce să zic? Să fie! Un spectacol viu, mândru și zglobiu. Poezie fină, cânt de mandolină. Poezie calmă, băută din palmă (cu palma căuș; izvor jucăuș, alintat de-un dor ca un meteor; alintat de vânt, dorul din cuvânt; alintat de tineri și de Sfânta Vineri). Iertare că m-am jucat aici cam peste limita admisă. Ce voiam să spun, pe scurt, este că mă bucură să aud și asemenea vești! | |
= Corectare | George Pașa [21.Mar.18 21:27] |
Acum am observat ghilimelele de la primul paragraf. Autorul este Val Zgârcea. După cum se vede, eu am crezut invers: că și ghilimelele sunt ale lui I. M. Popovici. Oricum, prezentarea ta este oroginală, dovadă că m-am și încurcat între firele plasei, ca peștele. | |
= când am rănit cu praștia un pescăruș (semnul lui 22) | Ioan-Mircea Popovici [23.Mar.18 04:32] |
Hop-șa zice călușaru de tresare și paharu Și mai zice hop-șa-șa de îi sare mândra-n șa https://mail.google.com/mail/u/0/#inbox/162506944d84b956?projector=1 Hop-șa-șa-șa, hop-șa-șa-șa, hop-șa, hop-șa Hop-șa-șa-șa, Hop-șa-șa-șa, hop-șa-șa-șa, hop-șa, hop-șa Hop-șa-șa-șa, ajunsem să iubesc iureșul acesta limpede și să-mi ocup copilăria cu el și cu ieșirile la pescuit și la vânătoare cu praștia până într-o zi când am rănit cu praștia un pescăruș https://www.youtube.com/watch?v=lO1l_TrLyXE restu-l păstrăm la îndemână între ghiimele | |
= și ce dacă | Dorina Șișu [23.Mar.18 11:33] |
a încremenit copilăria în mine murdară pe mâini de pământ tot așa alerg în picioarele goale în apa mării și privesc la luciul ei până când văd negru spunea pescarul meu să închid ochii și să vorbesc apei să-i spun cea mai frumoasă poveste și-atunci valul se va face mic atât de mic încât ar încăpea în mână poetul nu are greșeli poate o doză de romantism? poate un secret mereu dezvoltat și îmbrăcat în mătăsuri fine? poetul are chiar lumina lui și o doză de cumințenie animalică prinsă de aripile pescărușilor | |
= Între ziceri cu chei, albina, furnica, porumbița, barza, lebăda și celelalte car | Ioan-Mircea Popovici [24.Mar.18 13:32] |
În taina mea Și-a motanului meu Un copil înalță un zmeu Numărând stelele Mâncând alune Valurile țărmului înalt Făcând portativul Din spume Cântecu-l vei găsi pe portativ Cu același motiv Cât scama dintr-un tiv Nu te grăbi în poveste Cu cheia potrivită Vei deschide ușile Și ferestrele Cu o veste Sub semnul lui 22 Azi au ajuns la mine perlele tale Bucurie să-ți fie În inimă Cu toate de sub aripi Și pălărie Din șiragul de mărgărite S-a desprins o perlă cu aripi Zburătoare și rătăcitoare La început prin Dublin Apoi prin Cape Town Și nu În cele din urmă Prin Tomisul Peninsular Din șiragul de mărgărite de azi Prima Perlă a lui Emil (PPE) Unu din călareții de inorog Strateg și commandant de cursă lungă (PPE): “condamnați la Renaștere Prin sărutul din Pragul Porții Spre Străinul Noi-Înșine” Din ce în ce Mai multă lumină Mai multă poveste Sub semnul lui 22 Suntem și noi Și intr-un fel anume Cu totul special Sunteți și voi… | |