| + când te ating pietrele... | Teodor Dume [18.Mar.18 18:48] |
| e un întrg aici cu deschideri și interpretări. din unghiul meu de vedere textul, cu o expresie filozofică bine conturată,are un efect de modelare a cuvântului, efect care contribuie, în mod cert, la valorificarea ideii. Insistând se amplifică posibilitatea de salvare a atitudinii față de realitatea ce "păstrează ceva din aroma visului" Un text cu un loc binemeritat între coperțile unei cărți care sper ne o va pregăti,în curând, domnul George Pașa Nu, nu sunt întâmplări. de memorat și arhivat în arhiva din gând: "Câte răni, tot atâtea bucurii rămase pe un peron de unde a plecat și așteptarea." las și eu o stea să URCE ușor... cu sinceritate, | |
| = Câte răni, tot atâtea bucurii rămase... | Ottilia Ardeleanu [18.Mar.18 19:05] |
| da, ai dreptate, Nu de puține ori, realitatea aceasta/ se pierde în tine. Îmi place cum combini elementul real cu cel oniric, în așa fel încât să intri în poveste. ai un fel aparte de a spune realității pe numne! | |
| = Vă mulțumesc! | George Pașa [20.Mar.18 20:55] |
| Vă mulțumesc pentru generozitatea voastră și mă bucur sincer că v-au atras atenția versurile acestea. Cât despre publicare, domnule Dume... porțile îmi cam sunt închise. Voi continua să scriu, să îmi fac proiecte, poate... cine știe! | |