| = O ocupație ancestrală | nicolae tomescu [17.Feb.18 11:23] |
| Cositul fânului, până nu de mult la noi, se făcea cu unelte aidoma cu cele din epoca fierului aflate prin muzee. Și, poate, prin unele locuri se mai face și azi. Textul ne poartă, parcă, prin istorie. Copilul de azi, Ionuț, va avea ce povesti colegilor lui, bucureșteni, care au ieșit foarte rar din mediul citadin. | |
| = Când văd iarba cosită undeva | Viorel Darie [18.Feb.18 00:16] |
și simt mirosul fânului proaspăt cosit, îmi vine să las toate, să mă întorc înapoi pe dealul acela natal, în liniștea aceea patriarhală, în care se aud doar fâșâitul coaselor și ascuțirea coasei cu "brustur", un fel de piatră de râu. Și când mai auzi doar câte o voce strigând pe țarini ca între cosași. Da, Domnule Nicolae Tomescu, cum să dai așa un paradis pe un peisaj de azi în care spațiile verzi sunt invadate de fel de fel de motocositoare, tractoare. Când și Lacul Herăstrău, dis de dimineața, dacă te duci vara să te limpezești la minte, ești asaltat de lucrători leneși cu motocoase zgomotoase, iar bărcile cu motor sparg timpanele urechilor. Când și frunzele toamna sunt spulberate de pe carari cu niște motoare urât gălăgioase, în locul mult mai silențioaselor mături... V. Darie | |