| + Super text | Dragoș Vișan [07.Jul.23 13:39] |
| Citesc câte zece poeme. Rumeg poetica Anei Sofian. Pe urmă, aleg. Cel mai bun, sau cel despre care pot spune mai mult, fiindcă toate îmi plac, micropoeme și poeme mai lungi ca acesta. Șlefuitor de pietre scumpe (prețioase, semiprețioase), eul liric lucrează ca un artizan în lumina din vitrină. Și noi, trecătorii, privim! E o stradă cu felinare și păsări. În cușcă, oamenii puterii "rod osul puterii", să ajungă după vreo trei-patru ani slugi veritabile ale aventurilor politicii depărtate de pe Bătrânul Continent. "Viori manechin" ca la cursurile practice de prim ajutor ale Crucii Roșii. Neștiutori ca pruncii la sânul matern al țării bătute în cap de atâția. | |