| + Câinii și cercetătorii | Rodean Stefan-Cornel [22.Dec.17 10:27] |
| Într-adevăr, câinii și cercetătorii științifici sunt foarte deștepți! Dacă s-ar populariza pe scară mai largă descoperirea cu căscatul, multe căsnicii, cu vechime mai mare de 25 de ani, care sunt în pericol, ar fi salvate. Mi-a plăcut textul, în opinia mea are umor de foarte bună calitate. Interesant este și faptul că nu morala (o constatare banală) constituie punctul culminant al lecturii, așa cum ar fi fost de așteptat. Surpriza vine din P.S., mai ales din ultimele două fraze ale acestuia. Îmi permit o steluță de apreciere, în primul rând pentru aspectul subliniat în finalul comentariului meu. Cornel Rodean | |
| = Filosofie... | Emilian Lican [23.Dec.17 05:17] |
| Așa pățesc toți oamenii care despică firul în patru... Am lecturat un minunat moment de proză. | |
| = Bucurii și jucării | Nicolae Diaconescu [25.Dec.17 13:20] |
| În ultima vreme pe textele mele a fost o secetă de comentarii desăvârșită. Nicio luare în tărbacă, ignorare totală. Noroc cu Japonică, îmi adună de prin curte tot felul de jucării. De exemplu ieri, a vânat pe una din fiicele Puicuței,(vezi Libertatea înseamnă moarte sau Moartea înseamnă libertate)rămăseseră cinci, acum doar patru. Dropioara, așa îi pusesem numele. Se cocoța pe ușița cotețului, de acolo pe acoperișul casei și zvârrr, 30 de metri în curte. Ieri dimineață am lenevit mai mult în pat și când am ieșit în curte, Japonică, bucuros nevoie mare, mi-a dăruit dropioara! L-am certat, am țipat la el, mi-ai omorât jucăria, începuse să ouă, uf ce m-ai supărat. Spășit s-a retras cu coada pleoștită, voiam să-l pedepsesc, noroc că Dropioara mai mișca puțin și-am apucat să-i retez gâtul! Avea în ea un ou cu coajă și încă cinci cât nuca! Să-mi treacă supărarea intru pe internet să văd ce s-a mai întâmplat și bucurie mare, domnul Cornel Rodean, pentru a doua oară, îmi comentează un text. Spunea un scriitor celebru, orice operă, oricât de înalt i-ar fi nivelul, răsare din imediat și-i poartă semnul: nimeni nu creează în absolut și nici în vid. Când ai publicat articolul cu privire la Gaudeamus, a fost cât p-aci să trântesc o apreciere, dar au făcut-o alții înaintea mea. Mai bine că n-am scris nimic, altminteri credeam că steluța de mai sus e doar o consecință a elogiului meu. Se practică pe agonia cu mult zel. Ce vroiam să mai spun? Poate cu altă ocazie! Domnule Emilian Lican, am despicat firul doar în trei, că la al treilea căscat al lui Japonică m-am prins, sunt și eu, în sfârșit, iubit! | |