| + „și de ce moartea umblă liberă prin lume?” | George Pașa [19.Dec.17 21:20] |
| Mă apropii cu sfială de textul acesta, fiindcă este în el o durere luminoasă, iar tilul este unul sfâșietor. Știu că este prea personal, dar am îndrăznit să spun ceva aici, fiindcă nu avem de-a face doar cu o simplă terapie prin scris, aici este altceva. Este un cântec iscat din puterea credinței, un recviem pentru îngerii plecați prea devreme, dar și un imn închinat Celui Care a învins moartea. Apreciez faptul că ați căpătat, în timp, un bun simț al ritmului, fie că scrieți în vers liber, fie că folosiți prozodia clasică. Într-un singur loc de aici, mai precis în ultimul vers din strofa a patra, se pierde puțin ritmul. Ați putea spune: „sub seceri grâul piere iar sub talpă”, fiindcă sw păstrează sensul. Este neîndoielnică, din punctul meu de vedere, și realizarea estetică. Știu că nu puteți schimba titlul (eu l-aș fi văzut, mai degrabă, ca subtitlu), însă, dacă veți include textul într-un volum de versuri, v-ați putea gândi și la altul. | |
| = grăbiții sorții | Bejliu Anne-Marie [19.Dec.17 23:30] |
| Mulțumesc frumos, domnule George Pașa, pentru aurie și mai ales pentru sfaturi. Voi modifica chiar aici acel vers. Este un titlu de tranziție. Perioada mi l-a impus cumva, pentru că pentru mine ianuarie și februarie sunt două luni ale plecărilor celor doi băieți ai mei. Îl pot schimba. Mă voi gândi sigur la altul. Poate fi "e totul aranjat și totu-i gol" sau "pendulul viu anunță pasul ultim", "jocul clepsidrei". Într-adevăr ecourile din care s-au născut versurile de aici vin din puetrea credinței împletită cudurerea pe care o tresimt acut nu numai în urma problemei personale ci, mai ales din toate acele plecări, în multe cazuri neașteptate, ale copiilor, ale tinerilor, ale îngerilor care nu au cunoscut deplin jocul copilăriei și al tinereții. Este dedicat de fapt tuturor acelor grăbiți ai sorții către palmele de abur ale Domnului. | |
| + steluță verde | Ioan-Mircea Popovici [22.Dec.17 07:05] |
"vino și te culcă în pat de rugi aprinse-n seri târzii de mama ta, copile,-apoi te-ntoarce să mângâi chipul îngropat în ploi de lacrimi roua tainei jocul clepsidrei cel născut în noi din simplele iubiri mereu iubire" Tragismul, durerea și dorul fac din poezia Doamnei Annei-Marie un cântec dureros și duios, motiv pentru care vin și pun steluța din Vârful Brăduțului de Crăciun. Este o steluță verde lângă un globuleț albastru, cu cântec de jertfă și ceva-n plus. https://www.youtube.com/watch?v=SvmcsNqI6Z8 , Amin! | |
| + pentru doamna AnMar | Iulia Elize [22.Dec.17 22:25] |
| Dacă e noapte peste lume, și dintr-o dată se face zi, de Crăciun, poate și peste inima mamei care scrie mai sus, s-ar așterne liniștea și pacea, măcar dintr-un amărât cântecel prietenesc, îngânat abia, pe foșnetul zilei care trebuie să bucure pe oricine, însoțit de o stea luminătoare, de pe poezie.ro. Poezia dvs. impresionează printr-o duioșie reținută, dar caldă, paradoxul extrem de sensibil, ”e totul aranjat și totu-i gol” nu vine decât să descopere taina peniței. Între un somn pe rugi și ceea ce urmează, o mână prea delicată pe obrazul mamei, am simțit numai tandrețea și ninsoarea unui gând prea profund și matern. ”e totul aranjat și totu-i gol răspunde cerul vino și te culcă în pat de rugi aprinse-n seri târzii de mama ta, copile,-apoi te-ntoarce să mângâi chipul îngropat în ploi de lacrimi roua tainei” M-a emoționat poemul dvs. și am simțit nevoia să las și eu un semn. Numai zăpadă și bine, de Sărbători! Iulia | |
| = gând de aur plin de bine | Bejliu Anne-Marie [22.Dec.17 22:32] |
| Amin! Mulțumesc frumos, domnule Profesor Ioan-Mircea Popovici! Un glob albastru și un gând de aur plin de bine, pentru tine, din toată inima. Mulțumesc frumos, Iulia Elize! Domnul îi vorbește îngerului copil, de fapt îngerilor băieți. Am început să împart daruri în cuvinte de Crăciun și primul gând a fost către ei, dragii mei dragi, prea grăbiți să-și ocupe locul în brațele Lui. Toate cele bune, ție! | |