Comentariile membrilor:

 =  O lacrimă?
Nicolae Diaconescu
[07.Dec.17 22:07]
Sunt atâtea morți care ne lasă indiferenți! Atunci mai poate fi vorba de lacrimă ca formă a morții? Ceea ce urmează ar trebui să emoționeze: "o voi numi
după numele tatălui meu
încrustat pe marginea
ultimei lacrimi dintr-o clipă numai a lui" Probabil dacă textul se oprea aici ar fi avut o logică, pentru mine, dar a continuat:
"Apoi îi voi face
un transplant de timp"
Cui? Tatălui? Dacă lipsea "îi" mă gândeam la o metaforă, "transplant de timp" deși
mi se pare forțată. În concluzie, o prețiozitate care se dorește a fi... nici nu știu ce. Păi cum așa, "ziua în care mor oamenii
este cea mai scurtă
zi de pe pământ"? Știam că în fiecare clipă mor zeci de mii de oameni pe Terra din cauze naturale. Aștept cu nerăbdare luarea de atitudine a confraților pentru a-mi arăta ce text genial a scris Teodor Dume. Sau, mai probabil, o indiferență superioară, "ăsta e invidios pe talentul lui Dume!"

 =  "Genialul" creează turbulențe printre stări...
Teodor Dume
[08.Dec.17 20:01]
domnule Diaconescu,
- în primul rând vă mulțumesc pentru timpul alocat trecerii prin pagina mea dar și pentru cel alocat "elaborării" acestui comentariu.
- țin să vă fac cunoscut că acest text este scris într-o manieră simplă perceptibil chiar și cititorului din clasa a cincea elementară.
- sunteți mult prea departe de mesajul acestui text.nu-l voi explica dar...
- vă reamintesc că ziua în care moare cineva este cea mai scurtă zi luată în orice context. nu este o așteptare a morții cuiva așa cum spuneți în commul de mai sus.
- despre logică domnule Diaconescu nu avem ce să vorbim.Ați greșit ușa de intrare în stările care alcătuiesc mesajul. Ați intrat prin efracție într-un mesaj mult prea străin pentru cineva care se preface că a înțeles ceea ce nu a înțeles.
- teodor nume nu a scris un text "genial" ci dolar a punctat o stare a morții cuiva drag. acea stare ne este caracteristică nouă tuturor chiar și acelora care au sufletul țintuit în plumbul rece al necunoașterii de sine
- moartea poate avea N forme nu numai a unei lacrimi...Iar n-ați înțeles nimic. probabil ați citit ceva undeva și v-ați rătăcit în pagina lui teodor dume.
- observ că faceți invitații de analiză a textului meu. este singurul gest onorabil pe care l-ați făcut intrând în pagina mea, fapt pentru care vă mulțumesc.
- la rândul meu vă invit, cu mare drag, în pagina mea doar în cazurile în care aveți ceva de spus într-un mod constructiv benefic mie ca autor, textului dar și cititorului. dar rogu/vă, mai întâi de toate, să fiți atent nu cumva să citiți o altă pagină și mai apoi să comentați în pagina mea.

cu scuzele de rigoare permiteți-mi să mă retrag în spatele umbrei pentru a mă bucura de alte treceri însoțite de comentarii venite din partea acelora care știu ce înseamnă un comentariu pe text.

cu sinceritate,
teodor dume,

 =  Teo,
Ottilia Ardeleanu
[08.Dec.17 21:52]
din punctul meu de vedere, forma morții este chiar lacrima. legătura dintre titlu și lacrima care izvorăște din ochi în fața morții este o metaforă limpede așa cum ochii se limpezesc după plâns.
dacă ziua în care mor oamenii/ are forma unei lacrimi este doar pentru că noțiunea timp dispare sub aripile morții, momentul durerii pierderii unei persoane dragi fiind greu de suportat, lacrima, pe cât de fragilă, preia această încărcătură emoțională și eliberează sufletul prin simpla ei curgere...

mutarea amintirii tatălui în timpul prezent (un transplant de timp)este încă un motiv de a căuta o înțelegere a morții de după viață.

se simte aici o legătură puternică și emoționantă cu cel mai drag tată.

 =  mulțumesc, Ottilia Ardeleanu
Teodor Dume
[09.Dec.17 17:15]
ottilia,
sunt onorat și bucuros de modul în care ai văzut FORMA morții pe care am punctat-o în text și care , fragilă, așa cum ai remarcat nu-mi dă pace nici acum. poate sunt prea puțini acei care sesizează acest detaliu al morții care vine dar nu se știe când.
nu pot decât să-ți mulțumesc din nou pentru trecere, comentariu și înțelegerea mesajului. după invitația domnului diaconescu mă așteptam la o avalanșă de păreri care să preia acest detaliu și să-l dezvolte din unghiul lor de vedere. sunt sigur că am mulți colegi care au stat neputincioși în fața morții atunci când cineva drag nu și-a trăit acea zi, ultima, din această viață, zi pe care am numit-o cea mai scurtă zi. și așa este. ziua în care mor oamenii este cea mai scurtă zi, indiferent din ce unghi sau context privim.

cu sinceritate,
teodor dume,

 =  se cere o revenire domnule diaconescu...
Teodor Dume
[09.Dec.17 17:37]
vă respect punctul d-voastră de vedere pentru că este doar o părere. o părere care, în alt context, m-ar fi ajutat, iar eu la rându-mi v-aș fi mulțumit înzecit.
și desigur că orice părere contează atât timp cât este argumentată.eu sunt acela care mulțumesc tuturor acelora care schițează un gest de ajutor când este cazul. dar eu mai pot fi și individul acela care trece cu indiferență pe lângă aroganța unora care-și permit să injecteze cu ură, venin și firimituri de invidie sau de incultură,(în această referire nu este cazul d-voastră).
nu-mi explic textele dar acest text fiind unul de suflet vin a vă confirma că ZIUA în care mor oamenii este cea mai SCURTÃ zi de pe pământ. pentru mine ziua în care a murit tatăl meu a fost cea mai SCURTÃ zi de pe pământ.cea mai scurtă zi în care tatăl meu a fost lângă mine. d-voastră susțineți că moartea celui drag este cea mai LUNGÃ zi.adică este o așteptare lungă care vă râcâie pe dinăuntru și care vă incită să spuneți că prezența celui drag, mort desigur,lângă d-voastră este lungă și vă incomodează cumplit. așa am înțeles eu domnule diaconescu comentariul lăsat sub textul meu.
Dureros ceea ce spuneți domnule!

iertați-mi, vă rog, revenirea dar era necesară!

cu cele mai bune gânduri,

 =  Problemele se înlănțuie la nesfârșit
Nicolae Diaconescu
[09.Dec.17 20:48]
Prezentarea de la început este o metaforă cadru general ce lezează oarecum destăinuirea personalizată a autorului. Moartea ca fenomen biologic nu este capabilă să emoționeze decât la nivel individual.
Răspunsul nu se află de la o zi la alta. Îl cauți o viață întreagă și îl găsești sau nu.
Transplantul de timp este un transplant de revelații -dialogul pe care îl ai cu cel pe care poți să-l regăsești oricând în psihologia ta interioară.
Poezia are fior liric dacă a stârnit comentarii atât de pasionale...
Majoritatea autorilor au vocația de a-și apăra necondiționat creațiile ceea ce mie îmi lipsește cu desăvârșire.




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !