| = . | diana dumitraciuc [30.May.17 23:16] |
| remarc tandrețea adresării, îmbibată într-o licoare dulce-amăruie. o joacă închisă în sine, o scrisoare îndoită. pasărea măiastră pare o podoabă în plus, pusă langă moartea în glastră. poate un ceva mai firesc, poate o jucărie. | |
| = ... | ștefan ciobanu [30.May.17 23:41] |
| pasarea maiastra este o autoironie, cu tot cu rima enorma, cu tot cu_cuvantul glastra, care e ca un macrameu al bunicii. | |
| + Ștefan, întotdeauna | Ottilia Ardeleanu [31.May.17 15:57] |
| mi-a plăcut stilul ăsta pe care-l abordezi, acest fel de a trata durerea prin fantezie, temperarea aceasta a dramatismului până la a considera că așa este normal și că nu e cazul să te împiedici de situația dată, cu mijloace poetice potrivite. cu plăcerea lecturii. | |
| = ... | Iulia Elize [31.May.17 17:06] |
| Frumos! Mi-au rămas undeva în memorie imaginile frumoase, delicate. Mai citim, cu tot dragul. Întunericul este întotdeauna în negru, dar dacă tu ai reușit să îi așezi (simbolic) straie albe, cu atât de multă dragoste gingașă care să îl pluseze, astfel încât acela să se așeze (confortabil și imaculat, parcă) în tabloul intim al iubirii (care pare una fragedă, tânără și adâncă), e bine. Mai citim, mai citim! (Și chiar așa, noaptea în brațe de dragoste poartă mereu alb.) Cu plăcerea lecturii, Iulia E. | |
| = ottilia, iulia | ștefan ciobanu [15.Jun.17 21:32] |
| va multumesc pentru lectura. si da! mai citim ;) | |