| = Întâlnire miorițiană :) | Gârda Petru Ioan [28.Apr.17 20:51] |
| Așteaptă-mă-ntr-o joi de dimineață, În gara veche, cea de sub castani, Voi apărea ca soarele din ceață… De nu mă recunoști – sunt niște ani - Să știi că vin într-un tricou de vară Cu un desen: căpițe pe fânaț, Voi traversa traversele sprințară (Scăpată de bărbatu-meu din laț). Îți spun, promisiunea nu-i deșartă, Vei exclama uimit: ai revenit! Am să-ți arăt cu degetul pe hartă Pe unde-am fost. Și dorul infinit, Mergând de-a lundul liniei ferate, Ni-l vom mărturisi: adânc, peren Și nu vom fi atenți și, din păcate, Ne va lovi, de nicăieri, un tren... | |
| = Chiar așa! | neculai lunca [28.Apr.17 21:28] |
| Deși remarca asta nu e nouă, Îți spun tranșant că bine le mai scrii; Iar textele acestea, amândouă, Vor apărea în ,,Scârț” , la parodii... | |
| = PS | neculai lunca [28.Apr.17 21:29] |
| Catrenul de mai sus este adresat colegului Petru Ioan Gârda. | |
| = Bucuros! | Gârda Petru Ioan [29.Apr.17 08:40] |
| Sunt încântat de cele relatate De Luncă, în catrenul ce-l făcu: S-apari în Scârț e o onoare, frate, Să mă lovească trenu dacă nu! | |