| + înaltă | Ottilia Ardeleanu [02.Feb.17 16:09] |
| prea... sfinția ta, azi îndrănesc a mă ruga în liniște-asta necurată, de pace și de poezie, de zori de zi și păpădie. prima strofă este o poezie în sine. | |
| = Stimată doamnă, | Dorel Neacsu [02.Feb.17 18:53] |
| Cu voia dumneavoastră, am să vă includ comentariul, imaginar, în versurile de mai sus. Citită astfel, poezia mea modestă are să capete strălucire. Cu mulțumiri, M. | |
| = Pacea unsa cu mir si cu miresme de tamaie | razvan rachieriu [03.Feb.17 10:17] |
| Nu îmi imaginez exact la cine te referi când scrii : “Ȋnaltă prea sfinția ta”, însă cum nu prea sunt sfinți pe pământ și nici nu au noblețea înălțării, aș asocia cuvintele tale cu Dumnezeu, care aduce “pacea” umanității, unsă cu mir și cu miresme de “tămâie”. | |
| = Salut, Răzvan! | Dorel Neacsu [03.Feb.17 17:10] |
| Bine-ai revenit! Da, ai simțit tu ceva: Dumnezeu se află acolo, în versul de pe urmă, iar nu cel dintâi. | |