| = 17:34 sau Cântecul Peninsulei | Maria Gheorghe [29.Dec.16 20:47] |
| Pe scara muzicală de la Casino, într-o seară "galben de gutuie", la 17:34, tympul a dat mâna cu atunci și altădată, și au început sa curgă din el Cântec și lătrat de câine... pietrele erau orchestra, algele veniseră și ele cu povești din adâncul mării, despre insula verde, Zidul alb, Pierre Nadar, Dorra, Ceașca de cafea, Urme roșii pe albul zăpezii... « stau călare pe cal alb florile dalbe, flori de măr...» « Pierdusem în ziua aceea la pendul. Toate semnele rele pregăteau semnul bun. Ponna lătra apăsat... spre scară. Se făcuse atât de cald... undeva, pe plajă, se ridică un zid alb... porumbeii albaștri au venit la zidar... Soarele verii încremenise pe-o piatră. Pe verdele târziu păștea un cal. De digul cu pescari și prieteni se spărsese un val. » Ești pe cale să faci boboci cu floare de primăvară... Un an nou, 2017, scăldat în sănătate și poezie! Maria | |
| = Alexis7 (urmele sunt peste tot) | Ioan-Mircea Popovici [30.Dec.16 10:28] |
| pune casele tale la un loc să le fie ușor colindătorilor să se oprească-n ogradă și să le colinde pe toate deodată de jos până sus chiar n-aș vrea multe să spun în pagina ce-o adun fac semn pe Paralaxa cu punctul de pe axa din care doar Credința te ține în colind din ținte deșirate tu zici: Matei 7, Luca 7, Alexis7 și eu înțeleg: “Că oricine cere, ia; cel care caută, află; celui care bate, i se va deschide” din coordonatele Matei (7,8), din Luca (7, 41) si din Alexis, capitolul 7 îmi aduc bine aminte povestea unei picături de apă din mijlocul oceanului “pe o scară de păreri... în ceasul ăstei clipe, pe dunga de azur spre capătul cărării, din țintă furi un șnur și deșirând albastrul din dens și prin părere aduni un ghem de vise, de noduri și durere din ținte deșirate în care ai crezut reduci din amnezie și-o iei de la-nceput în zidul alb cu pietre, cu scoici și cu tăceri tu vezi unde e ușa și treci din azi în ieri” Mă luasem după Călăuză. Am început cu Adorația Magilor. Restul a venit de la sine. “de sub albul zăpezii urmele sunt peste tot” | |
| = ticaie Ceasul | Bejliu Anne-Marie [04.Jan.17 21:21] |
| cântă-n cer și cântă-n lume un an nou ciudat perfect între lumi se lasă vie primăvara ca un scut primăvară bucurie simțuri renăscute sunt "Între ani și între clipe, între vise și păreri fă iubire, punți și luntre-n bucurii și primăveri fă sămânța să rodească cu dorință și cu dor" tainice-mi sunt căi mai multe dar din toate una lasă urme blânde urme-adânci în livada-n care rodul sufletului cântă slove pentru-Acum nicicând atunci Mă întrebam de curând dacă nu cumva noi ne naștem pentru a reuși să închidem sfera plină de iubirea Domnului. Iisus a poposit pe pământ pentru a cunoaște iubirea oamenilor, a pământenilor. El cunoștea prea bine iubirea divină. Iubește oamenii așa cum iubește Tatăl Său oamenii. După ce El se înalță la ceruri, noi urmăm mai departe calea iubirii pământeme, omenești, pentru ca într-un punct anume, firesc pentru evoluția fiecăruia să începem a cunoaște, a trăi tot mai deplin Iubirea Lui, cu toată ființa noastră. Acel arc de sferă, pe care-l parcurgem pentru a împlini sfera existenței, este viața noastră.Spun sferă pentru că a spune cerc îmi pare a fi greșit. Sunt infinite planuri în care lucrează ființa noastră pentru a atinge bucuria cunoașterii Iubirii Lui, planuri care au un punct comun, Înaltul. Și pentru că "Ceasul lui Pitagora" ticăie, mai spun că... mi-a spus el, pământul, să mai las un cutremur o replică între mine și Cel căruia lacrima de rouă i-o dărui neîncetat apoi voi găsi urma numărului patru cifre ciudate în care înțeleg că doi comunică alunecă în vid apoi se anină timpul în cui o ia de la început pentru un final-început grandios în metaforizarea gesturilor neterminate aștept tac mă rog la răspântii de verbe încep dansul da. probabil că va fi un an mai bun va fi cumpăna fântânilor anină dorul timpului de om între cer și pământ răstoarnă toate socotelile anul 2017 aleargă prin noi printre noi de-acum liber odată cu acele sau spinii sau undele "Ceasului lui Pitagora" înfiorându-ne metaforele cu alte și alte minuni care urmează a fi înscrise în sfera existenței de Mâinile Domnului 2017 cu sănătate, bucurie și împlinire în toate! | |
| = o las să mai viseze un pic (un munte, o poveste și-o mare) | Ioan-Mircea Popovici [05.Jan.17 06:29] |
| Între partitură și interpretare un munte, o poveste și-o mare cu Niciodată și Întotdeauna îngemănate de Uneori liantul care face totul posibil așa cum făcea la început Tridentul Imposibil pentru "echipajele mele interactive" (dai de el pe undeva la începuturile scărilor mele) Ceasul și Cupa lui Pitagora fac legătura între "numerele pitagoreice" și Orele Peninsulare legătura aceasta făcuse ca Yann să devină Yannelis spre disperarea matematicarilor care începuseră să mă confunde cu Grecul Yannelis și pe Ponna și Dorruța să le confunde cu Dorra cea mai norocoasă mai iubitoare și mai fericită mamă Dorruța zice să o las să mai viseze un pic | |