| + undeva în profunzimea poemului, pentru a se putea înțelege ce pare de neînțeles | Cristina Rusu [24.Sep.16 13:25] |
Traian, ai făcut bine că ai început cu un exemplu din Eminescu. Exemplele pot continua în acest sens pentru că la acest poet lumea cuvintelor care pot fi folosite ca idei, expresii pentru poemul haiku este bogată. Deși Blaga este considerat cel care închide expresiile într-o lume de mister, unde trebuie concentrare pentru a fi deslușite, și la Eminescu această lume are o percepție aparte. Sînt de acord cu această temsiune, care poate fi înțeleasă și ca o stare de nervozitate pentru un începător. În fața paginii goale se crează tensiunea că ceea ce trebuie redat, trebuie să fie și scurt. Atît de scurt și concis încît cuvintele trebuie alese cu grijă. Și la aceste cuvinte există o barieră pentru început. Nu sînt bine încadrate cuvintele lungi, dar nici cele prea scurte dacă nu oferă o acea concentrare clară pe subiectul ales. Scriem despre toamnă, primăvară etc și doar în trei versuri trebuie concentrată ideea clară. E greu. Așa cum ai scris și tu mai sus totul pare a fi ușor, trei versuri și gata. Cred că tensiunea interioară este percepută diferit de un începător, față de cel care scrie de ani mulți. Dar o tensiune există la ambii. Cel care este începător poate avea o ușoară stare de nervozitate; prea puține silabe, prea greu de așezat în silabe ideea, nu încape perfect ce vreau să spun etc. Pentru cel cu experiență, tensiunea se naște cînd vrea să caute ceva în plus, ceva nou, sau să scrie cu o viziune diferită, să găsească în același timp altfel de cuvinte dar care să susțină ideea de la care a pornit, sau să facă mai mult, ca de exemplu să își depășească barierele personale spre a reda ceva care să îl facă pe cititor să simtă. Poetul transmite o vibrație, ea ajunge la cititor și uneori cititorul se regăsește în vibrație. Vibrația poate fi completată de imagine. Unde s-a creat tensiunea aceasta interioară? În parc, la masa de scris, în satul natal, în drumeție. Ce a creat tensiunea? Cuvîntul dor sau trecut-au anii și în satul natal toate sînt schimbate. Simple exemple. Un poet trebuie să transmită tensiunea la cititor și să îl trimită cu tot cu imagine într-un loc în care a fost și a experimentat acea tensiune. Apoi, mai există încă o situație cînd poetul care respectă termenii de scriere a unui haiku să își dorească să treacă o barieră. El trebuie să scrie după niște reguli precise, dar tensiunea interioară îl duce mai departe. El nu știe clar unde poate să îl ducă, dar de acolo poate naște ceva altfel. Începătorul trebuie să fie atent la reguli și de obicei asta face pînă învață să descopere și calea spre frumos, adică poemul să fie corect dar să aibă și frumusețe. Cel care are deja experiență știe clar regulile și vrea să descopere altceva. Pentru că nu se mai gîndește la reguli (le are în cap), e clar că tensiunea interioară îl împinge să descopere mai mult, mai profund, cu viziune din ce în ce mai multă. Șerban Codrin are un car de talent. A scris poeme acum douăzeci de ani care astăzi încă uimesc cititorii. Poemul pe care l-ai dat exemplu este foarte sugestiv. Citindu-l înțelegi ce a vrut să transmită poetul. În primă fază nu te poți gîndi că o chitară poate să îți transmită acel ceva dar o face. Simplitatea asumată a poemului lui Letiția ne descoperă și această parte a unui haiku. Vorba ta Traian, chiciură pe ram, ei și ce? Aici nu mai vorbim de o tensiune creată la primul impact cu poemul (dacă ne gîndim clar la simplitatea cadrului), ci la una descoperită prin emoție. Emoția simplă fără nimic adăugat. Poemul haiku poate trimite cititorul să experimenteze mai multe stări și dacă una dintre ele este atinsă atunci cu certitudine putem spune că a trecut și printr-o tensiune interioară. Poetul care pune pasiune în ceea ce scrie și caută mereu căi de a desfăta cititorul este poetul care se dăruie prin frumos. Las un semn pentru acest articol, care, deși nu este foarte lung, el spune în esență ce îi mai trebuie poetului în valiza cunoașterii ca să lase ceva de gîndit, simțit în urma sa prin versurile sale. spor la scris, bia | |