| = Ca de obicei | nicolae tomescu [10.Sep.16 22:07] |
| nota explicativă (referințe)este o adevărată lecție despre istoria, geografia, arta, chiar și despre obiceiuri culinare, ale unei părți din insulele nipone. La început, citind, aveam impresia că tocmai te-ai întors din acele locuri și ne povestești cele aflate Este interesantă, mai ales , călătoria în timp în perioada Edo, ce cuprinde perioada de izolare a Japoniei dar și cea de deschidere spre Europa, la care Șogunul, de voie, de nevoie, va trebui, în cele din urmă să consimtă. Fotografia pentru cele 31 de silabe ale primului poem îmbină perfect tradiția ( acoperișul gării ), cu modernul(trenul electric)) dar și cu respectul pentru natură( pentru că nu se observă nicio intervenție a omului în frumosul peisaj din fundal) . Aceste trei aspecte sunt caracteristice poporului japonez și au devenit și o politică a statului ce a propulsat Japonia printre cele mai dezvoltate țări ale lumii. Iar versurile sunt reflectarea unor gânduri ale autoarei Tot astfel de gânduri, în spirit nipon, sunt reproduse și de cel de al doilea poem, un haiku, ce mi se pare desăvârșit | |
| = mulțumesc | Cristina Rusu [11.Sep.16 09:25] |
| Ai dreptate Nicolae. Perioada Edo (1603-1868), a fost una plină de evenimente pentru Japonia de atunci. Shogunul conducea țara formată din domenii nobiliare guvernate de daimyo aflați în serviciul său. Legile au suferit schimbări multe în acea perioadă iar în 1635 țara era închisă. Nu mai ieșea și nu mai intra nimeni. Singurii care puteau face comerț erau olandezii ce tranzitau golful Nagasaki. Și totuși, orașul Edo era pe atunci unul din cele mai mari orașe ale lumii. În cea mai prosperă perioadă a sa, numită și Genroku (1688-1704), s-au dezvoltat cultura, literatura, teatrul Kabuki, celebrele imprimeuri pe lemn din arta ukiyo-e. Aproape jumătate din populație știa să scrie și să citească, accentul punîndu-se pe educație. Shogunatul a căzut la sfîrșitul acelei perioade, după sute de ani de putere, dar oamenii rămași din clanurile Satsuma și Choshu au făcut schimbări rapide foarte bune pentru popor. Au deschis porțile țării, au interzis purtarea săbiilor, au adoptat calendarul solar și au introdus învățămîntul și serviciul militar obligatorii. Toate acestea i-au deschis Japoniei nu numai granițele ci și o nouă viziune pentru progres, și pentru perioada Meiji (a iluminismului, 1868-1912) care a urmat. E umitor cum japonezii au reușit să-și păstreze istoria intactă. Chiar și acest parc tematic din Kinugawa arată acest lucru. Stațiunea e frumoasă… și uite așa a mai pornit o poveste de la o fotografie. mulțumesc pentru intervenția ta. cu prietenie, bia | |
| = Desigur.. | Ioana Geier [12.Sep.16 21:45] |
| Despre oameni, locuri si fapte, tu vorbesti cu maiestrie de fiecare data in scrierile tale. Ai venit aici cu o toamna frumoasa de pe meleagurile nipone, care sa ma umple de liniste si lumina. Multumesc pentru aceste clipe de vedere spre Inalt. Salutari din Bayern! Joana | |
| = Joana mulțumesc | Cristina Rusu [14.Sep.16 16:12] |
| îți mulțumesc că ai trecut și pe la mine Joana. te invit la o supă de pui gustoasă. :) | |