| = despre limite si alb negru | Daniela Bordeianu [15.Sep.05 17:33] |
| uite, recunosc acum cu sinceritate dezarmanta ca nu stiu, Elena, cum sa iti interpretez textul. de ce? pentru ca imi par doua texte cu mesaje diferite postate sub acelasi titlu. tu m-ai tot citit si stii ca nu sunt rau-intentionata si nu caut dedesubturi sterile, asa ca ma vei intelege. hai sa stam de vorba despre ce si cum am priceput si poate sa ne lamurim:) ian te uita aici: "Dragostea este asemenea luminii Soarelui.Nu poti pune stăpanire pe ea.Ea scaldă toate lucrurile si le face vizibile, te poate patrunde, dar n-o poti inchide undeva, doar pentru tine." Apoi urmeaza un paragraf in urma caruia eu as face, pe scurt, doar remarca super-uzitata ca si poetii sunt tot oameni, dincolo de versurile lor, deci pot gresi. (citat si comentariu la prima parte a textului) iar din a doua parte deduc asa: ca sunt oameni care din orgoliu fac una sau alta, lucruri rele. intrebare: acesti oameni (cei din a doua parte) nu pot sa se incadreze la randul lor in categoria celor ce iubesc si care nu au atins acel moment "cerebral", as risca sa spun, in care elibereaza (idee pomenita in prima parte a textului)? ba mai mult, se exclude posibilitate ca acesti oameni pot face parte si din randul acelor poeti (mentionati tot in prima parte)? oare care si unde este limita? poate fi trasata atat de usor? nu sunt avocatul nimanui, cu atat mai putin al meu - om care greseste si inca mult- dar nu cred ca adevarul poate fi desfacut atat de simplu: in alb sau negru. intre cele doua limite exista o infinitate de nuante de gri si din pacate, pentru mine recunosc asta: ca nu e usor sa clasifici. sau sa dau verdicte: aici esti bun si iubesti, aici nu mai iubesti si gresesti din orgoliu. ma opresc deocamdata aici, cu speranta ca nu te vei incrunta la cele scrise de mine si ca am fost suficient de limpede in exprimare, cu drag, dana | |
| = Dana Bordeianu | Elena Albu [15.Sep.05 18:04] |
| Dana, sunt doua texte disparate, ai dreptate- de aceea textul e la ,,personale". Poetii sunt o particularizare si eu ma refer doar la capacitatea lor de creatie, catalizata de iubire.Poezia depaseste faptul de viata sau sentimentele din care izvoraste, ea devine o cheie catre o anume traire si pentru ceilalti, care doar citesc. Dana, eu nu acuz o categorie anume de oameni, ci un anume comportament.,,Crezul meu" se refera la prima parte a textului. Daca nu-l poti lasa liber pe cel pe care-l iubesti, nu mi se pare normal sa incerci sa distrugi absolut tot ce indrageste acesta.Pentru ca nu din distrugere se va naste iubirea, ci prin creatie. Astept intrebari, pentru ca nici eu n-am inteles in totalitate ce vrei sa spui :) cred ca ti-am amintit de ceva din experienta proprie, si atunci voi marturisi franc sursa supararii mele.Dar...mai tarziu :) | |
| = Elena | Daniela Bordeianu [15.Sep.05 18:12] |
| nu, Elena, nu mi-ai amintit de experienta proprie, desi suntem definiti de suma experientelor pana la momentul X al reactiei. pur si simplu te-am citit cu atentie si am pus pe albul monitorului nedumeriri-intrebari, ceea ce nu cred ca e un lucru rau pentru tine, ca autor, daca ma refer la faptul ca un text care naste intrebari inseamna ca a reusit sa transmita ceva. cat despre sursele supararilor, acestea nu se marturisesc in scrieri niciodata, ele ar trebui sa ramana acel marunt ingredient-catalizator al scrierilor:). no, ca am uitat sa spun ce era mai important, ca sunt de acord ca sa nu distrugi ceea ce iubesti, ca nu merita distrus nici macar ceea ce ai iubit candva. dar oameni suntem...nu-i asa?deci putem gresi.si-atunci intreb iar, cand e greseala fara voie, cum facem? | |
| = despre infernul cuiva | Elena Albu [15.Sep.05 18:22] |
| Dana, nu ma refer la greselile fara voie, fiindca unde nu iarta oamenii acum, timpul alina, iar Dumnezeu cu siguranta intelege si iarta. Ma refer la acei oameni care sunt la limita patologicului...Care spun:,, daca pe mine nu m-a iubit(sau nu m-a vrut) atunci sa nu mai poata trai si iubi."Si atunci nu inceteaza sa-l hartuiasca tocmai pe cel pe care ar fi jurat ca-l iubesc mai mult decat viata insasi.Neputand sa accepte realitatea traiesc intr-un infern continuu in care insa doreste sa-l traga si pe celalalt.Cat mai in adanc. PS.Chiar credeai c-o sa-ti spun sursa aici ? :)) | |
| = erata | Elena Albu [15.Sep.05 18:29] |
| erata: in care insa doresc... | |
| = ok, Elena:) | Daniela Bordeianu [15.Sep.05 18:45] |
| uf, Elena, eu nu am inteles ca textul tau se refera la acea limita a patologicului.l-am tratat ca pe un text ce urmeaza sa fie prezentat unui public mediu, nu ca pe o limita. mea culpa. cu patologicul de felul acesta ai dreptate. cat despre oameni, noi sa fim sanatosi, tot oameni ramanem, oricat ne-ar tenta ideea de sfinti. | |
| = "Cugetare. Amorul e un lucru foarte mare." | Corneliu Traian Atanasiu [16.Sep.05 09:00] |
| "Suntem sau nu suntem iubiți?" este încă o întrebare imatură care se menține în stadiul și viziunea copilului dependent de iubirea maternă (chiar dacă transferată altor persoane sau instanțe). Iubirea se maturizează și ea pentru unii oameni și atunci întrebarea devine: iubesc sau ba? Iubirea asta mai bine crescută este aceea care simte nevoia imperioasă de a dărui, de a avea grijă, de a ocroti și, bineînțeles, în acest sens, de a lăsa lucrurile și ființele iubite în voia lor (cea bună). Drumul iubirii este și el un efort de împlinire, scînteia aia cu care, zice-se, te naști trebuie ajutată să aprindă rugul care poate fi iubirea, pe care poți arde cu rost, fără să te mistui, iradiind căldură către tot ce poate cuprinde ființa ta iubitoare. Altfel, cădem în ridicole cugetări a la Guță Popîndău menționat în Albumul lui Topîrceanu. Surîsul meu, te asigur, este respectuos. | |
| = un cuvant de la un lup domestic :) | Vasile Munteanu [16.Sep.05 09:05] |
| pe mine, Elena, ma intriga mai mult subtitlul; si asta deoarce (re)genereaza intrebari: a) traim in "cea mai buna dintre lumile posibile"? b) " de ce permite dumnezeu toate acestea?" c) d.p.d.v. cantitativ si calitativ, de ce "acesti" oameni traiesc aici si acum? semnat, homo (homini) lupus :D | |
| = Elena | Monica Mihaela Pop [02.Oct.05 19:06] |
Ieri, când am citit prima oară textul tău (mi se pare că eram chiar primul cititor), mi-am zis că nu se poate, e prea mare coicidența, Elena scrie exact despre extrem de neplăcuta experiență prin care trec de o vreme încoace. Mă întrebam de unde o fi aflat. Dar, ieri după amiază am ajuns la concluzia că nu sunt, cu siguranță, singura femeie hărțuită de un obsedat. Și da, am spus bine, e vorba de un obsedat care crede că mă iubește și că neapărat trebuie să-l iubesc și eu, pentru că așa vor mușchii lui responsabili cu idioțenia. În virtutea acestui lucru, dumnealui ar vrea ca, dacă nu sunt a lui, să nu pot fi a nimănui. Ori, cu mâna pe inimă o spun, nu voi permite nimănui să mă distrugă, nici pe mine și nici familia care mă are. În fine, sunt destul de puternică încât să pot ieși din situația asta. Și, pentru că Dumnezeu numără lacrimile femeilor, am convingerea că într-o bună zi butoiul destinat mie va da pe-afară și Doamne-Doamne își va spune că e de ajuns. Elena, crede-mă, oricine ar fi persoana despre care vorbesți în textul tău, o pot înțelege. Cu drag! | |
| = Corneliu Traian Atanasiu | Elena Albu [16.Sep.05 09:30] |
| Corneliu Traian Atanasiu: De vocea copilului din noi nu scapam niciodata...Si daca ne-am lamurit ca iubim( simtind in noi deja dorinta de a darui, de a ocroti, de a ne sacrifica pentru altcineva...)este inevitabil sa nu ne intrebam daca aceste elanuri ale noastre vor fi primite de cel in care vrem sa investim aceasta iubire. Si daca celalalt nu e pregatit, sau pur si simplu refuza iubirea noastra ar trebui- asa cum spui si tu-ca aceasta caldura ce iradiaza din noi sa cuprinda totul, infrumusetand lumea si implinindu-ne ca OM. Eu blamez aici un anumit comportament...Al aceluia care face o obsesie din faptul ca a fost respins, si atunci incearca sa distruga viata si relatiile sociale ale persoanei de care se indragostise. Fii mai clar: ,, ridicole cugetări" iti par si cele din textul meu? Fiindca atunci surasul tau respectuos e cu totul altceva. | |
| = De la Scufita Rosie ptr. Ted(y) | Elena Albu [16.Sep.05 09:43] |
| Lup domestic...Mie imi plac lupii de stepa! :)) Nu traim in ,,cea mai buna dintre toate lumile posibile" - asta era parerea lui K. Popper.Ceea ce nu inseamna ca, de dragul evolutiei spirituale, trebuie sa renuntam la orice impotrivire, sa devenim-noi si cei pe care ii iubim- victimele unor oameni care nu pot intelege ca dragostea este data sa te elibereze si sa te inalte, sa te faca mai bun, nicidecum mai rau. Subtitlul sugereaza ca acest text e un mesaj pentru cei pe care respingerile nu ii transforma personalitati aprope patologice...Care plang daca e cazul,insa apoi zambesc si merg mai departe. Suntem contemporani pentru ca suntem complementari. Dar binele se straduieste din greu sa tina balanta intr-un relativ echilibru. | |
| = multumiri, unui trandafir cu roua in petale | Elena Albu [16.Sep.05 09:50] |
| Trandafiras, tu ai pus punctul pe i :) Este ceea ce lipsea ca acest text sa fie mai clar pentru toata lumea. Nu pentru valoarea literara sau profunde cugetari e pus aici, ci din aceeasi revolta pe care si tu o resimti. Multumesc! | |
| = Iubirea- un subiect inepuizabil. | Nicolae Diaconescu [16.Sep.05 14:29] |
| Dragă Elena, M-a atras mai întâi titlul. Am citit cu mare atenție textul.Nu mi-am pus niciodată întrebarea dacă sunt sau nu iubit cât am fost copil. Mai târziu sufeream când nu se răspundea sentimentelor mele. Îi spuneam în gând acelei persoane că nici n-are idee ce pierde că nu îmi acordă atenție. Am impresia că iubirea nu se mărturisește, doar se trăiește. Adevărat, registrul tonului se schimbă în partea a doua a textului tău, dar asta nu m-a deranjat. Ești complicată și totodată directă în acest "eseu". Dacă o să am starea de spirit corespunzătoare, am să mai mă gândesc la "iubire", ca la un subiect inepuizabil. Pornind de la un alt text de-al tău, căruia i-am făcut un comentariu și n-am reușit să-l postez, am scris o mică schiță, "Ca o carte deschisă" , unde iubirea apare ca fundal. | |
| = Ca o carte deschisa... | Elena Albu [16.Sep.05 16:20] |
| Nicolae Diaconescu, multumesc de trecere si de cuvinte ! Mi-ai mai pomenit de ,, Ca o carte deschisa" si ma faci din ce in ce mai curioasa.Astept sa-l vad postat pe site :) Iubirea nu poate fi cuprinsa in doua vorbe, e-adevarat.Dar merita sa meditam cat mai des asupra ei. | |
| = e cu totul altceva | Corneliu Traian Atanasiu [17.Sep.05 08:50] |
| Ai dreptate, intenția ta este de admirat. S-ar putea spune că omul este somat să-l iubească (aproape necondiționat pe celălalt) și de aceea cînd nu pooate sau nu mai poate își exprimă neputința printr-o ură pătimașă. E un defect de construcție greu de remediat. Eu am încercat un surîs, dacă tu ai văzut un rînjet... | |
| = Corneliu Traian Atanasiu- vorbim de lucruri diferite | Elena Albu [17.Sep.05 17:01] |
| Corneliu Traian Atanasiu, bine ca ai revenit! Acum vad ca n-ai inteles ca nu ma refer la toti oamenii in a doua parte a textului, ci la un anumit comportament, a unei anume categorii, foate bine ilustrata de comentariul Monicai Mihaela Pop. Iti recomand sa citesti cu atentie toate lamuririle pe care le-am dat in raspunsurile la comentariile acestui text.Si nu uita ca acest text e la ,,personale" ! | |
| = toată atenția și concentrarea la citit și comentat | Corneliu Traian Atanasiu [18.Sep.05 07:20] |
| ok | |