| + nu, nu are nume... | Teodor Dume [12.Aug.16 19:08] |
| nu știu dar în călătoria mea printre cuvinte, sentimente și lucruri mi-a plăcut să privesc din interiorul cuvintelor înspre simplitatea care rostuiește valoarea. iată aici un text împlinit datorită modului în care a fost elaborat punctând stări detectabile doar de către cei care au ajuns să privească înspre cele două direcții: a venirii și a plecării o trecere printre stările care ne umbresc o parte a lucrurilor dar și a sentimentelor, o trecere cu destinatar necunoscut despre care, din unghiul meu de vedere, nu știi ci doar aproximezi capătul. deseori, ca și acum, stau pitit în răzorul timpului și privesc înspre cele două direcții,doar una cunoscută nouă, și nu pot decât să încerc să restaurez starea perfectă dintre lucruri și sentiment."Oricât ai căuta ea nu-i de găsit,/ea nu vine,/ea nu așteaptă.//Nu poți s-o chemi/pentru că nu are nume//ea nu trăiește în pământul celor vii" și ce frumos ar fi să putem avea o relație cu timpul, fie și de împăcare cu ceea ce am fost... dar "E prea târziu./Mi-aș acoperi mâna deja/cu pământ,/ca să se învețe, să se obișnuiască/să se împrietenească cu viermii/din timp." pentru acuratețe, tentă și mesaj luminez cu sinceritate, t. dume, | |
| = Aș veni | Călin Sămărghițan [17.Aug.16 00:15] |
| Oh, mulțumesc! Prea multă atenție... Dacă ați fi vecinul meu, aș veni din când în când la un ceai. | |
| = enjoy the ride- zen garden therapy session one | noemi kronstadt [19.Aug.16 19:51] |
| faptul ca "ceva-ul "nu are un nume n-a impiedicat niciodata pe nimeni sa-l astepte, sa-l caute, sa-l cheme, suntem aici fiindca "ceva-ul "ne strigase deja pe numele pe care-l recunoastem fara sa-l fi invatat. si nu stiu de ce vrei sa-ti pedepsesti mana, altfel decat dandu-ti peste degete cand gresesti un acord la pian, ai vazut ce fac viermii morcheebei, nu sunt parteneri de incredere in proiecte funebre. o palarie de pai si-o crema cu protectie 2000- hm, cred ca asta iti trebuie. | |
| = Sunt prieteni de nădeje, stau cu tine până nu mai rămâne nimic | Călin Sămărghițan [24.Aug.16 01:07] |
| Pentru că despre numele ei nu mai știa nimeni nimic. A vrut odată să-i dea un semn, fraierul, pentru că era ceva care striga din urmă, striga cumplit, dar ea i-a băgat strigarea înapoi pe gât. Undele alea electromagnetice au dat de un zid. Cui să-i spună? Cu cine să se reobișnuiască? Cu viermii, heh! Electromagnetici. Prieteni de nădejde până la sfârșit. | |