| + Cum amintiri... | George Pașa [18.Jul.16 17:59] |
| Îmi place textul, fiindcă are substanță, melodie și trăire. Poate că este un ecou al unor ritmuri și trăiri de ieri, dar ce nu este recurență în lumea noastră plină de absență. Aș spune mai multe, însă mi-am adus aminte că nu sunt critic literar, poate, din când în când, poet. Și mă rezum la acest „joc secund”, poate mai îndepărtat de idelile textului, însă cumva în acord cu ritmurile pe măsutra de 17, parcă predominată aici. Cum amintiri nenumărate se-adună-n cuibul unei veri în care-am adunat regretul de-a nu cânta la fel ca ieri! Tot într-o doară,-ți spun acuma că printre stele și scântei trăiește-un vis de fericire născut pe-aleile de tei, unde-un poet, în pas cu vremea, făcea iubirii veșnic pod, încât nimic să nu mai fie fixat pe-al morții calapod. N-am vrut să mai închid cortina: de-acum povestea are miez; chiar de-aș cânta în ritmuri lente, eu port mereu același crez că nu e notă rătăcită pe portativul de tăceri care să nu adune-n sine povara clipelor de ieri. | |
| = în Galeria Memoriei mele de cal salbatec | Ioan-Mircea Popovici [18.Jul.16 18:26] |
S-a adunat Triunghiul din semnele iubirii s- a întâmplat minunea pe Scara Amintirii cu faptele poveștii cântate-n Joc Secund și miezul întâmplării în clipa ce-o ascult din cântecul mării mama Fericitei Albastre Dunga Zării Vorba Mariei: “Peste colțurile sferei îți las un semn de zar rotund (pe limba lui Pivot, Proust, Pascal, Gaston Bachelard, și poate a lui Dan Barbilian, ca să mă înțelegi pe dimensiunea oglinzilor tale) Ascultă-i rostogolirea (și poate-ți aduci aminte de Daian, Remy, Alexis și Ionel Mătăsăreanu). Mă așteptam să aud înaintea mea din pasul lui Pasadia ori al altui "exeget (P)" aceste observații: nu-i vorba de "pasul cu paranteză", ci este o primă tentativă de-a ieși din scară... și chiar este o ieșire într-o zonă aproape conceptuală... acolo, în sferă și cub sunt lumile lor care se caută și care se potrivesc doar dacă sfera face colțurile cubului... și când, probabil, muchiile cubului devin cercuri mari ale sferei... și astfel: "am dat drumul la bilă" se înrudește cu "zarurile au fost aruncate" de atâtea ori, până când s-au tocit muchiile și cubul s-a rotunjit într-o bilă care se rostogolește pe scară... și ar mai fi o altă oglindire a jumătăților inegale... dar cel mai tare este trimiterea la arborele sângelui prin apariția arborelui sângelui în lucrarea corăbierului-poet... Nu este forma unei poezii, este forma, ca esență, a unui Univers Poetic”. | |
| = Eu, fiind și mai sălbatic, zic | George Pașa [18.Jul.16 18:49] |
| Eu am remarcat cele trei lucruri enunțate la început. Conceptualizare orcium exista în poezia ta de până acum și ar fi fost inutil să mai spun. M-am orpit aici fiindcă, după gusturile mele, se păstrează atributele poeziei dintotdeauna. Repet, nu sunt critic literar, chiar daccă mai scriu, uneori, despre poezie. | |
| = conceptual | Maria Gheorghe [19.Jul.16 03:06] |
| Domnul Radical călare pe cal ................ coboră direct în Poezie vie "iar ne-am adunat în clipă cu un da și-un nu bizar zbârnăie pe tabla vieții lovitura unui zar" prima bătaie de gong (gongul blând dintr-o seară de vară când s-a întâmplat să iasă la developat o fotografie făcută de Domnul Radical « salvator de iulie » .......................................... luminile se sting cortina se ridică să înceapă jocul din secunda doi și cântecul puiului de lebădă pe care Ponna îl aude și acum se apropie de mal luna cu gust de lan din floarea soarelui apoi vine toamna, cu Ploile ei de la Histria Andante... | |
| = Simfonia Destinului (în cafeneaua scriitorilor) | Ioan-Mircea Popovici [19.Jul.16 18:22] |
| veniși ca o nalucă umplâd tot spațiul gol, cu scara, o năframă și jocul din balcon în care doar un fulger străfulgerând târziul făcu foarea albastră și toarse iarași viul în fire de poveste în caier de fuior în care doar Poetul săpa după izvor i-ai dat o asimptotă pe-o umbrelă și el din Olomorfă te-a scos pe o Stradelă bătea-n răscruce vântul și-ți înmulțea avântul pe pânza începută trecu-n amprentă gândul apăruse, în cafeneaua scriitorilor, anunțul: pierdut papagal vorbitor. găsitorului recompensă. răspunde la numele de Remmy cu înjurături marinărești sau cuvintele unei algebre picturale. Amănunte în casa cu iederă, numărul 17, de pe Stradela Vântului... într-o zi, sub anunț, o însemnare: Găsit papagal vorbitor. Răspunde la numele de Remmy cu întrebarea: s-a întors calul meu ? Numărul 17, pe Stradela Vântului, nu există. Vezi o stradă paralelă. Când Alexis, pe furtuna de vară, s-a lovit cu aripa planorului de Arborele Sângelui, bila albastră rostogolea-n iluzii, un zar și-un Infinit. Simfonia Destinului în cuta tivului pe locul motivului din dungile portativului http://en.calameo.com/read/0010737872f1be03ff13f valurile din Golful Soarelui sărutau plaja din povestea albă http://www.poezie.ro/index.php/personals/13892338/poveste_alb%C4%83 ............ .................. .......................... http://www.poezie.ro/index.php/poetry/1824523/Ieri lovește gongul serii amintirea cu bila albastră pe scara arcadelor ultramarine într-o magie vie | |