| + vara | Ana Urma [06.Jul.16 15:07] |
| despre viața urbei și marasmele ei, remarc: /suntem un stomac fără ferestre sătui până în ultima celulă în care plictiseala e-n rut/ și dacă mai adăugați și nelipsitele telefoane mobile, convorbiri, convorbiri, imagine completă a nepăsării față de celălalt; ultima strofă echilibrează oarecum atmosfera poemului; | |
| = Ce frumos creste iarba peste gunoaie! | Daniela Luminita Teleoaca [06.Jul.16 15:49] |
| Foarte pregnanta imaginea din: "pe tejgheaua murdară și lucioasă ca un soare-n amiază", un fel de "innobilare" si "trecere in cosmos" a detaliului mundan sordid, plus ideea unei anumite anxietati (fotofobia). Si mai puternica "nefericira" cu rasfrangeri in plan.. olfactiv si amanuntul domestic ("camasi calcate atent") care mascheaza realitati metafizice (tristetea). Si ce frumos mai creste iarba peste gunoaie! Adica un final luminos, pentru ca viata nu are cum sa nu isi ceara drepturile! De fapt, un poem... poem de la inceput si pana la sfarsit... | |