= Imi place și titlul | Ana Urma [22.Jun.16 21:21] |
place acest dialog în oglindă, autocritica, lamentare, am citi printre rânduri: ia-ți patul și pleacă, bine la alt mod, dar de ce cuie în cap în rotule!? doară ajunge zilei greutatea ei; în rest un poem elaborat, de introspecție . | |
= Cine suntem cu adevarat | razvan rachieriu [23.Jun.16 09:33] |
Cum să ne decidem “cine suntem cu adevărat”, când umbrele noastre cutreieră atât exteriorul, pliate pe epidermă, inducând eterogenitate dintre diferitele părți ale corpului, cât și interiorul, influențând ritmurile sufletului și ale sinelui, într-o incongruență ce strică estetica arhitecturii ființei. Cum să aflăm adevărul despre cine suntem în mod verosimil, când impuritățile se aștern pe piele, pătrund în “lumină” inoculându-i “întuneric”, și în întuneric căpătând ipostaze funeste de tenebre și pâcle. | |
= Părere | Irina Lazar [23.Jun.16 10:11] |
Doar ultima strofă e ok după părerea mea. Ar putea ieși ceva din primele patru versuri și ultima strofă. Restul mi se pare inutil. | |
= * | marin badea [23.Jun.16 10:27] |
Ana, Răzvan, Irina, cu mulțumiri. Să fie pace în lume! | |
= nu e rău deloc | Ionut Caragea [29.Jun.16 13:12] |
îmi spui: asta voi fi, mereu o umbră, un fum care te îmbrățișează și-ți poartă de grijă, hai să respirăm împreună și respirația noastră să fie un fluture aceasta este o imagine foarte interesanta, o constructie care pune in evidenta fluturele, simbolul sufletului. poezia exista si in continuare, abordarea melancolica poate ca nu este pe gustul tuturor, lumea a devenit mai cinica, mai pragmatica, mai indiferenta, isi pune scut impotriva sentimentelor care o pot afecta, nimeni nu mai are timp sa planga, sa viseze, sa se imbbratiseze, sa respire in doi Poate că ar fi interesantă și o abordare mai concentrată a poeziei, asta depinde de gustul și viziunea fiecăruia asupra poeziei. felicitari | |
= Ionuț, | marin badea [01.Jul.16 13:06] |
Cred că sunt în faza în care simt nevoia să fiu rotund. Și mult. Ca Luna plină. Mulțumesc! | |