| + unde se adapă elefanții?! | Andrei Forte [14.Jun.16 15:09] |
| Daniela, ai pictat un tablou dureros și sincer ca o zăpușeală. Mi-a fost foarte cald citind poemul tău, parcă m-am plimbat printr-un iad din suflet. Abia la sfârșit m-ai răcorit, găsind speranța unei "nemorți" în vorbele tale. Printre altele am remarcat "să intri dincolo de gratiile acelea care se desfac la un milimetru de frica ta"/ "nu plâng îmi țin lacrimile pentru altceva"/ "noi știm cum să stoarcem ploile dinlăuntruri", precum și altele care m-au atins. Felicitari. Revin cu interes! | |
| = Ma bucur mult pentru forta... instauratoare a cuvantului... | Daniela Luminita Teleoaca [14.Jun.16 15:37] |
| Draga Andrei, multumesc din toata inima!! Am scris textul dintr-o rasuflare, dupa ce azi de dimineata, "se ivise" ideea-imagine a pusului de... un ceai ("venise" initial si de-o aripa...) de-o iubire, de altceva"... apoi, restul... Cred ca, daca ne depasim Frica / Inchiderea in sine (un fel de... egoism), suspiciunile de tot soiul etc., putem fi cu adevarat fericiti!! In ultima vreme,... inteleg ca... Fericirea... chiar exista!! Sa ma contrazica cineva! Cu prietenie, D. | |
| = Oamenii si-au pus pe epiderma gratii | razvan rachieriu [15.Jun.16 10:18] |
| “Oamenii” care și-au pus pe epidermă “gratii” pentru ca sufletul să nu se elibereze și a-i lăsa pradă instinctelor dorind să se defuleze, “nu se mai recunosc”, căci “frica”, angoasa și atacul de panică i-au modelat dizgrațios, ca și cum ar fi alții, lipsiți de lumină și cu șiroaie de umbre curgând peste ei. “Băltoacele” din “burta” vieții au căpătat un iz pestilențial, și viața “vomează” peste “oaza” specială în care ființează și se întinde frumosul. Ești o poetă specială pentru mine, mereu în top 3. | |
| = Cand cei doi pot faptui... minuni... | Daniela Luminita Teleoaca [15.Jun.16 12:14] |
| Multumesc mult, Razvan! Ma bucur sincer (si ma simt... magulita) pentru statutul privilegiat pe care mi-l acorzi! Asta ma obliga (estetic) aproape... sine die!! Cu prietenie, D. | |