| = Un Tot construit din fragmente. | nicolae tomescu [15.Apr.16 21:31] |
| În cele câteva anotimpuri ce se succed, Adoris este zbuciumat de gânduri. Gânduri negre pline de deznădejde dar, din când în când, și unele ce-i readuc speranța. Mi-a plăcut descrierea sentimentelor avute de întemnițat. Suferințele ce le îndură să sperăm că-l vor maturiza pe deplin iar acțiunile lui vor fi dictate de alte rațiuni. Din ceea ce am citit până acum pare o scriere complexă ce urmărește schimbarea în bine a personajului Așa cum o carte care-mi place nu o pot lăsa din mână și postările acestor fragmente, dintr-un tot, mă atrag și le aștept cu interes | |
| = Purificarea sufletului înainte de o viață nouă ... | Viorel Darie [16.Apr.16 22:02] |
Pentru Adoris este o periadă grea. Închisoarea în care căzuse nu este una specială, să-i ofere avantaje. Adoris se luptă cu neplăcerile temniței, dar și cu pustiul sufletului lipsit de orizont. Și nici măcar cineva să știe că el se vestejește în temnita, dar nu este nimeni, nici în cetatea lui Agatos, nici din Ellada. Dar așa începe refacerea personalității tânărului Adoris, pornind de pe treapta cea mai de jos, pentru a urca apoi pe culmile gloriei și fericirii. Vă dau dreptate, Domnule Nicolae Tomescu, un roman mai vast are nevoie de dezvoltări pe mai multe planuri, precum un templu ce se construiește cu răbdare. Și încă vom mai avea episoade descriptive, de introducere de personaje noi, înainte de trece la acțiuni cu avant. Cu stimă Viorel Darie | |