| = fată pădure | Ioan Postolache-Doljești [10.Mar.16 06:27] |
| poem cu valoare de cerc, începe și se sfârșeșete cu "a". ca orice cerc strângându-se-n sine devine punct mi-am zis... puteam să trec peste el ca peste ceva nerelevant dar finalul a fost pentru mine un adevărat bin bang doamne tu fată cu nume pădure cum prin: "și trăgeam dintr-o țigară amândoi de parcă trăgeam din america libertatea" mi-ai deschis orizontul zilei de azi și de mâine... ca fulgere line prin minte trecutu-mi-a istoria americii (cu literă mică o scrii și e bine) valuri de aventurieri cu carele de curve după ei punând la pământ civilizații corole de floare-n trecut astăzi resturi enclave minuscule rezervații și dacă Australia până la urmă o pușcărie de hoți a știut să-și regăsească făptura umană america zisul rai pentru toți cu-al ei slogan constituțional deptul la fericire prin cumpărare de creiere și mistificare de sens ajunsă satrap și arhanghel al lumii propăvăduind mitul familiei dar plin de divorț cu patrioți ce-și fac din drapel izmene chiloți înarmată până în dinți bâtă stârnind mușuroaiele și viesparele lumii parșiv azi și-a închis porțile sadic rânjind la zbuciumul mamei lui Europa sufocată de emigranți... vorbesc prea mult aiurea-ai să zici dar îți spun că poemul tău e mai mult decât pare e-adânc și e dureros... "urmele de roșu aprins" pe care haihuii de azi îl denigrează cu-avânt fii sigură că sunt semințele vii pentru salvarea lumii de mâine... logoree de numești ceea ce zic nici nu mai contează mi-ai dat prilejul oful să-mi spun și-ți mulțumesc. Ioan. ps Moldova mama ta să se uite la mama ei mama mea România în ce hal a ajuns prin curvărisirea ei când la răsărit când la apus și să ia aminte că soarele nicicând nu răsare-n apus... | |