| + făcea semnul crucii solemn... | Ottilia Ardeleanu [21.Feb.16 17:20] |
| uite așa rămân amintirile, de o solemnitate greu de descris, în fond, totul e să retrăiești clipe memorabile! discursul tău a ajuns la mine curat, autentic, cu mândria aceluia care are trecut de povestit! acelea toate care au rămas de la tata, acelea toate dau sens existenței noastre de urmași. prețuiesc cu atât mai mult poemul tău, cu cât mă regăsesc în multele cuvinte despre și ale neamului. o stea care să lumineze obârșia românului | |
| = Mulțumiri! | Ana Urma [21.Feb.16 22:42] |
| Amintirile sunt tot timpul în "bagajul" nostru, uneori se cer scoase la lumină și atunci le mutăm în cuvinte, simplu, un fel de întoarecere în timp. Mulțumiri pentru comentariu și stea! Mulțumiri pentru remarcare! | |
| = Un om de ispravă | Nicolae Diaconescu [22.Feb.16 11:14] |
| Am îngrijit și eu lanul de floarea soarelui, de porumb, iar de viță de vie și azi mă ocup. Poate de aceea textul tău a avut ecou în mine. Are logică, sensibilitate, este un imn pentru tatăl tău.Cum s-ar spune un om de ispravă pe care te poți bizui. Aș fi avut încredere într-un astfel de om. Excepțională moștenire ți-a lăsat:"frumusețea acelui pogon de lumină rămas de la tata!" | |
| = ...fiecare altfel | Ana Urma [23.Feb.16 22:01] |
| Domnule Diaconescu mi-ați făcut o mare bucurie poposind aici, așa este, suntem asemeni rădăcinilor din care am crescut sănătos, sensibil,puternic; ce am redat aici este o secvență, poetică. Se spune că cea mai impotantă zi din viață este cea în care te-ai născut, fie să aflăm și de ce, tot săpând, cine știe poate vom afla, firește fiecare alt fel. Vă mulțumesc foarte mult! | |