| = Timpul se-ngroasa absorbind lesturile zilelor | razvan rachieriu [21.Jan.16 09:15] |
| „Timpul se-ngroașă” absorbind lesturile zilelor, „și-ncepe să semene a altceva”, ce aduce cu un om frământat de „ezitări, amânări, agonii”, sau cu un animal sălbatic, căci îi auzim urletele neputincioase. „Oamenii sunt opaci, au mimici de clandestini”, fac din viață ceva ilicit pentru a-și motiva anomaliile, „trag obloanele” peste viața lor, pentru a nu le fi violată intimitatea patologică, iar malformațiile creează „senzația” alienantă „de nimeni și nimic”. | |
| = Morala: nu ne fie frica sa spunem; "Te iubesc!" | Daniela Luminita Teleoaca [21.Jan.16 11:23] |
| Mi-a placut cum ai spus: "intimitate patologica"; asa este, intimitatea isi are rostul ei, e bine sa ne-o prezervam, insa, in momentul in care facem exces de zel in sensul asta, atunci, da, cred ca depasim limitele "firescului"/ "rezonabilului". "Oamenii astia" pe care am incercat sa-i zamislesc estetic (si din randul carora nu ma exclud... neaparat!!) sant oamenii apatici, plafonati, chiar deznadajduiti, care au obosit sa mai creada in IDEAL. In realitate, vestile continua sa soseasca, doar ca ei nu mai au nici macar minima disponibilitate pt a le repera. Mai constat ca ma domina... putin imaginea.. ingerilor consternati; nu o sa modific in text, deocamdata e o senzatie-sentiment inca puternica (Cum sa-si mai exercite ingerii rolul de gardieni, cd noi nu le intindem nici macar o mana tremuranda??!!). Multumesc, Razvan, pt timpul si atentia acordate micilor mele tentative estetice!! | |