| = Cum să citim un haiku | nicolae tomescu [04.Jan.16 14:37] |
| Ideea în sine este susținută de argumente logice și consistente din p.v. artistic Pare, însă, și o prelungire a nemulțumirii ce ați exprimat-o, nu prea elegant, la subsolul unor astfel de texte. Dacă ați fi citit materialul postat cam în același timp cu cel de mai sus intitulat Consistența poemului ori, cel puțin, numai fragmentul din articol: Cititorul cu gustul format este încîntat și captivat de subtextul pentru care textul haiku-ului e doar un pretext. Iar autorul trebuie să fie conștient de jocul complex și de dozajul farmaceutic dintre ceea ce se spune și ceea ce trebuie înțeles fără să fie spus. Orice îmbinare prea scurtă de cuvinte admite mai multe înțelesuri care s-ar putea activa într-un context verbal mai larg și ar putea evoca situații, stări de lucruri, conjuncturi diverse. Este, aș zice, norocul haiku-ului să poată apela la un limbaj nesaturat contextual, care solicită cititorului ca, explorînd valențele de combinare ale fragmentului dat, să completeze contexte posibile, cred că v-ați fi făcut o idee despre această formă de poezie fixă. Eu aș mai completă cu zicerea antică cu scut sau sub scut. La câte nu s-o fi gândit acea mamă spartană în legătură cu soarta fiului ei? Sigur că a suferit mult. A condensat însă în patru cuvinte ceea ce a crezut că este mai important în legătură cu apărarea cetății. Zicerea asta o putem considera un poem îndărătul căruia o mamă nu-și arată sentimentele care, însă, o copleșesc | |
| = Nicolae | razvan rachieriu [05.Jan.16 08:08] |
| NICOLAE Mulțumesc pentru comentariul consistent și avizat, în care mi-ai arătat „cum se citește un haiku”. Ce să fac, nu pot să mă debarasez de ideea că-mi plac poeziile lungi, maiestuoase, somptuoase, cu multe metafore și imagini poetice. Remarc fluxul lingvistic, ți-ai susținut persuasiv poziția referitoare la haik-uri. | |
| = semn de început. | Oancea Sorin [05.Jan.16 13:13] |
| cred că în ambele comentarii se vînează rața greșită. haiku în titlu este metonimic pentru pozie cu formă fixă scurtă și restrânsă poezia maiestuoasă nu presupune 10 pagini, câteodată lirico-narativo-confesive. poemul de sorginte rachiereană este o tensiune noologică cu accente polisemantice și non-sensuri revelatorii. lipsesc constanța și propensiunea lirică în sfera cunoașterii abstractizate. un început destul de sintetic de an, curios ce urmează după episodul grotesc. cu drag, la mulți ani. | |
| = Tot ce scrie Rǎzvan este minunat! | florin Vasilescu [06.Jan.16 06:21] |
| rokyeru În haicu totul e înghesuit.Pânǎ și viața abia de respirǎ Cu prietenie constantǎ samoila | |
| = Raspunsuri | razvan rachieriu [07.Jan.16 08:03] |
| SORIN Într-o poezie lungă, vastă, maiestuoasă, de o pagină, încap 10 haik-uri scrise la repezeală, știu asta fiindcă am făcut și eu 1000 de haik-uri într-o perioadă scurtă de timp. Sunt recunoscător pentru comentariile generalizate, sintetizatoare pe care mi le faci, și care tind să devină o constanță interpretativă. FLORIN Prietenia noastră este fundamentată de poeziile și comentariile pe care ni le dăruim unul altuia. Cu prietenească iubire, Răzvan. | |