| + fain | emilian valeriu pal [15.Oct.15 21:14] |
| Ce-mi place mie, dincolo de absurdul acesta extrem de credibil, e faptul ca fragmentul nu se complica inutil si ca iti da senzatia de atit cit trebuie. Dar fragmentul acesta liric "Lama îi intra lesne în carne și ieșea curată de parcă intrase în apă. În urma ei, cărnurile se închideau ca după un pește scos de pescar din luciul lacului: fără urmă", strecurat in text exact acolo unde nu te astepti face toti banii. Si poate textul ar fi meritat un titlu la fel de absurd, dar pentru mine, ca cititor, e un impediment minor. | |
| = despre mistica dezordinii dogmatice | noemi kronstadt [16.Oct.15 06:34] |
| am inceput sa-ti citesc textele ca pe bradbury si agatha christie. intotdeauna finalul loveste ca o racheta aer-sol o cazarma isis, dezvrajind nemilos, dar tandru, ordinaritatea blajina a lumii. | |
| + pentru ca | Cristina Sirion [20.Oct.15 23:17] |
| Pentru ca l-am citit pe fuga, m-am intors. Mi-a placut ca desi idea nu e noua sau surprinzatoare, a reusit sa ma surprinda in final. M-a facut sa ma gandesc la un fel de butterfy effect mai extrem. Nu vad partea fantastica in mod direct ci doar prin deplasarea de planuri interior-exterior care se face prin imagini si nu explicatii/ declaratii, ceea ce ii da nuanta fantastica. Imi plac poeziile-povesti, in care ideile sunt parca mai putin brutale din cauza dublurii fantastice. Pentru toate acestea si pentru ca, pentru mine cel putin, a avut puterea de a ma aduce inapoi. | |