Comentariile membrilor:

=  parere	Elia David [14.Sep.05 10:55]
O poezie care mi-a placut de la inceput si pana la sfarsit; la care ceva din mine rezoneaza si altceva, ce cauta - oriunde sunt premize sa o gaseasca - perfectiunea, stramba un pic din nas. Ultima strofa, versul al doilea parca nu e intreg. Si nu pentru ca ar fi acea rupere in doua a cuvantului "tastatura", ci pentru ca, in viziunea mea, intre "grava" si restul versului (" si moale ca o stofa") - pentru a nu influenta, desigur, rima - ar mai incapea un cuvant de vreo doua silabe... Asa vad acum, poate ca ma insel. Oricum, mi-a placut.
=  s-a stricat ceasul, că altfel ai mai fi scris	Monica Mihaela Pop [14.Sep.05 11:09]
Da` spune-mi și mie ce păți ceasul ăla? Ai călcat pe el sau l-ai dat de pereți? Una peste alta și-ncă una-alta, frumos grăiești! Ca de obicei! Pup!
=  cred...	maria balan [14.Sep.05 11:38]
ca am descoperit poezia acestei toamne.
=  Elia, Monica	Liviu Nanu [14.Sep.05 12:23]
Elia, lipseste o singura silaba in versul cu pricina. Dar daca il reciti nu se observa, adica nu suna strident. Multumesc pentru sugestie. Monica, in tonul tau glumet ti-as raspunde ca nu mai iese cucul. Dar eu stiu ca la altceva te-ai gindit, la ceva mai profund. Sau nu?
=  cu taste-pe-aratura, pamantul are gust de toamna	Daniela Bordeianu [14.Sep.05 12:31]
iar eu cred ca de-atata ...atura grava si moale tast-ul a ramas precum e ceasul intepenit la fix de echinoctiu astept cumva si eu sa-mi creasca albastrul de septembrie cand descreste spleenul sau mood-ul sau mai stiu eu ce alt-ctrl-del ziceam si eu asa cu indrazneala chipurile de moldoveanca dar mata nu te lasi indus in eroare si stiu nene Anton ca-i greu cu un pentium mic mic mic si cu un suflet atat de mare de rostit in vers pe "atura" aceea cu "taste" de toamna dar la naiba ziceam tot io curajoasa de pana mai ieri tehnologia nu bate poezia decat ii pune piedici asa cat sa franga un entuziasm sau doar cate o strofa cu drag de sapte ori intoarsa, a biiig fan
=  Maria, Daniela	Liviu Nanu [14.Sep.05 13:33]
Maria, nu-mi permit să te contrazic, doar că toamna abia a început și vor veni zilele alea lungi și triste când ploaia nu mai încetează, când pastrama sfârîie pe teflon și tulburelul în ulcică, iar nucile își leapădă pielița și sînt mai bune prăjite cu sare....eeehhh. Atunci să vezi poeții noștri ce inspirați vor fi. Știu eu unii/unele...:) Daniela, e un pentium mic dar vesel, ai ghicit. Onorat de trecere și aprecieri.
=  Liviu,	Costin Tănăsescu [14.Sep.05 21:02]
da, nu te dezminti, poate ca trebuie sa-ti spun ca esti printre putinii poetii de pe poezie.ro care scriu bine si-n streang. expresia nu este a mea, am furat-o dintr-o carte si este un semn de admiratie pentru tine, poetul. felicitari pentru poezie, nu vreau s-o disec fiindca deja ai multe comentarii... mi-ar fi placut... poate data viitoare. cu respect,
=  ”-Omega, licar vanat ce-n ochii lui invie”	carmen mihaela visalon [14.Sep.05 21:28]
E atata prospetime in nostalgia de toamna a poetului ca “ploile pe loc se sinucid”, “in timpul luat sub aripi si dus pe-acelasi drum”- “FRAGED in clepsidra de 7 ori intoarsa”. Am selectionat, SUBIECTIV si neintamplator, - sopta elegiei -de 7 ori optimista- rasturnad- in numele lui 7- de 7 ori, timpul dinspre scurgerea eterna spre nasterea intru lumina –sipet al celor 7 culori, invartite centripet in samanta - din care “sângele coboară/zeflemitor și mândru ca un aristocrat.” “Finalului de VERS” ma reintoarce la semificatia magica a cifrei 7, amintindu-mi de “trecerea de la cunoscut la necunoscut”, incheierea unui ciclu si vesnica intrebare: “ce urmeaza?” Cele 7 trepte ale constintei? Cele 7 etape ale evolutiei? Basmul depanat de focul din soba? Concluzie: astept urmarea “degetelor albastre si a cuvintelor nascute din unirea lui 3 cu 4 in zborul A-PASERILOR pe tastatura. Intrebare de final: scrii cu 7,10, sau 1000 de degete?
=  e clepsidra de sapte ori intoarsa..	Dana Stefan [14.Sep.05 21:40]
Linea
=  ..	Dana Stefan [14.Sep.05 21:50]
si liviu... in poza aceea, am uitat sa-ti spun, esti tu. uita-te bine. Linea
=  Costin, Carmen	Liviu Nanu [14.Sep.05 23:03]
Costin, interesantă expresia aia cu ștreangul am s-o rețin. Nici eu nu vreau să-mi explic poezia, poate doar ideea tehnică, și anume de a încerca (printr-o mișcare mai puțin ortodoxă) să nu-l las pe cititor să adoarmă după primele trei strofe. Onorat de trecere și semn. Carmen dacă m-aș fi consultat cu tine înainte de a scrie poezia, probabil că ea ar fi avut 7 strofe. Dar nu e timpul pierdut, poate mai pun 3. Am glumit, desigur, faptul că ți-ai pierdut atât timp s-o analizezi mă determină să-ți mulțumesc colegial.
=  inca nu toamna	Iulia Spanu [15.Sep.05 00:23]
Liviu, dacă mi-ar cere cineva anume sa povestesc despre poezia ta m-aș găsi într-o mare dificultate, pentru că am impresia că undeva aș începe să vorbesc mai degraba despre păsări care au uitat de mult esența aripilor, despre nedefinita clepsidră ritualic întoarsă iar noi cu arme cuvânt și împărțirile: la doi, la șapte. Și iar m-am pierdut, de fapt vroiam a-ți spune că mi-a plăcut, și că de-aici și dintr-unul din comentariile tale am îndrăznit a mă inspira :-) Bianca
=  Dana	Liviu Nanu [15.Sep.05 00:38]
Dana, parafrazând poetul "azi o zărești și nu e" dacă spui tu că eu aș fi acolo, te cred pe cuvânt dar eu nu m-am văzut, neam. Mai încerc. Cu mulțumiri colegiale.
=  Iulia, ai uitat ce era mai important	Liviu Nanu [15.Sep.05 01:18]
Iulia, cred că e vorba de poezia ta cu vinul și mustul, de tulburel n-ai scos o vorbă, ăla e de bază :) Frumoasă poezie, o spun aici să nu zică lumea că ne mângâiem pe creștet reciproc. Am s-o citesc prietenilor când voi bea prima (sta)cană de must. Onorat de prezență și comentariu.
=  :)	Dana Stanescu [15.Sep.05 09:58]
Eu recunosc, am o slabiciune pentru primele 2 strofe si mai ales pentru finalul lor. Cand am deschis mi-am si zis: hait pasari! dar ce pasari, doamne :) . Un plus pentru ploile ce ce se sinucid... Celelalte doua strofe au o schimbare de ton ce poate va fi exploatata in urmatoarele elegii. (stii tu armura.. tastatura...) astept continuarea
=  Dana Stănescu	Liviu Nanu [15.Sep.05 15:26]
Dana, eu m-am gîndit să sugerez toamna, mai bine zis un sentiment de singurătate, o angoasă dacă vrei și prin alte expresii. Mi s-a părut sugestiv sîngele care curge precum vinul, aristocrat, și timpul reprezentat (și)prin clepsidră, care întoarsă de 7 ori capătă și alte semnificații. Ultima strofă mi-am propus să scoată cititorul din amorțeală. Și ar mai fi, stările sufletești sugerate de anotimp capătă în fiecare dintre noi forme din cele mai ciudate și diverse.
=  Ce pasari , Doamne, zboara ?	Valeriu Cercel [15.Sep.05 17:30]
De fel sant optimist si ma cam feresc de elegii.Nu regret ca am citit-o! Aceleasi intrebari si eu mi le-am pus de multe ori. Splendid poem! chiar de-i neterminat! Toamna viitoare! Valeriu.
=  Valeriu, întrebările sînt aceleași, noi sîntem diferiți.	Liviu Nanu [15.Sep.05 18:09]
Valeriu, după cum probabil ai observat poezia poartă și un număr, asta la atenționarea unei colege că mai am una cu același titlu, de anul trecut. Eu nu văd nimic rău în asta, (că au același titlu) am numerotat-o însă pentru diferențiere. am făcut introducerea asta pentru că probabil, așa cum ai sesizat, va urma și 2 și 3...sănătoși să fim. Eu spun că nu e netermminată, poate las doar așa o impresie. Aprecierea ta nu face decît să mă bucure, în definitiv aceleași întrebări plutesc în aer chiar dacă noi sîntem de fiecare dată alții.
=  antonului,	ioan ravel [16.Sep.05 09:08]
pe coala ruginie cu iz uscat de iască adastă nuci stinghere - maro-uri îmbrumate miroase-a pere coapte și-n suflet stă nască nostalgice pasteluri cu versuri parfumate numai bine!
=  Ioan Ravel	Liviu Nanu [16.Sep.05 10:56]
Frumos catren Ioane. Să nu spui că eu te-am inspirat:)
=  rezonanță	Victor Turburea [19.Sep.05 19:21]
ce păsări doamne, ce păsări, spuneam -îngerul cît era de înger, de mirare aproape că avea față de om dar își lua sama la timp- uite cum le rămîn trupurile în urma zborului! : http://www.agonia.ro/index.php/poetry/77042/index.html îmi permit să pun versurile mele aici - scuze! - nu pentru moțul lor, ci doar pentru nostalgie de două ori; eu, numitul Victor Turburea, vin lîngă tine pentru tulburelul din ulcică.
=  Victor	Liviu Nanu [19.Sep.05 20:55]
Victor, foarte bine ai făcut că ne-ai reamintit versurile tale. E clar că toamna e un anotimp care ne inspiră pe toți. Iar cu tulburelul se rezolvă, ulcică mai îmi trebuie. Onorat de trecere și lectură.
=  interesant	LEAHU IONUT FLORIN [17.Oct.05 19:26]
TAST ATURA m-a debusolat total. mi-au trebuit vreo 5 secunde ca sa imi dau seama despre ce este vorba, iar sfarsitul... este original, demn de incheierea unui eveniment pe care nu stii cum sa-l inchei, care nu se vrea incheiat sub nici o forma am remarcat cum ai izolat rima celui de-al patrulea vers al fiecarei strofe intr-un al cincilea vers, un lucru iar intalnit in premiera (asta totusi nu m-a debusolat, am inteles-o din prima :))