| = Poezia si-a atras de partea ei valoarea | razvan rachieriu [08.Oct.15 09:10] |
| Ai creat cu talent un fragment de realitate prin care se mișcă neputincioșii și schilodiții : “femeia pierdută pe care toți o lovesc”, căci pe ea scrie ca un stigmat cuvântul indezirabilitate, “orbul cu pălărie de soare”, “trup peste trup iubindu-se” într-o promiscuitate sugerată de “paiele ude”, “răniți bandajați până la nerecunoaștere”, oameni “inutili, nerași, zdreliți”, a căror suferință îți strivesc credința în efectele benefice ale binelui. Poezia și-a atras de partea ei valoarea, căci e cel mai bun poem pe ziua de azi. | |
| = razvan | Cristina Sirion [08.Oct.15 23:34] |
| Multumesc, ma bucur ca mesajul se prinde desi n-am urmarit sa fie dramatica. Daca e poem, atunci merge. :) | |
| + . | emilian valeriu pal [10.Oct.15 08:10] |
| Din punctul meu de vedere un discurs, consistent, chiar daca spre final se dilueaza putin. Partea de dupa explozie e, intr-adevar o explozie, Partea cu povestile imposibile care ne fac sa ne ridicam mai sus, mi se pare putin gratuita, putin cam pop, dar ritmul e bine sustinut si da credibilitate textului. | |
| = ~ | Cristina Sirion [12.Oct.15 20:46] |
| Multumesc pentru comentariu, Emilian. Zilele trecute citeam "Recamierul" si a fost o surpriza comentariul tau, cand il aveam cald inca in minte. Faina comunicarea asta tacuta, atunci cand se intampla. Si da, sunt de acord cu tine. Un filtru ar fi fost bun atunci cand am scris - un echilibru intre prea mult/ prea putin control daca nu il gasesti in mod natural, nu-i echilibru. | |