| = Treaba e serioasă | Maria Gheorghe [23.Sep.15 04:21] |
| Cum am tras cu ochiul la tablou, am zărit o pisică pe cer, sau iluzia că... doi îndrăgostiți se plimbă pe bicicletă. Cineva îmi spusese demult că acolo unde apare o pisică, treaba e serioasă bine... Așa e și poezia din tablou, plină de culoarea dinspre înserare înspre noapte... apoi într-o "memorie lichidă", cu vorbele strunite bine, spre a înțelege că... până la urmă, "scriam în pustiu". Imaginea aceasta m-a surmenat de lene: "(...) o pisică se întinsese leneșă pe cer să-i bea asfințitul." Și totuși, să fie asta speranța, un nou răsărit? "Vin alții din urmă, ies din turmă, făr-a fi oi rătăcite. Ãia n-au rămas doar la ideea de zbor." | |
| = Existenta are similitudini cu un tablou | razvan rachieriu [23.Sep.15 09:41] |
| Existența are similitudini cu un tablou policrom și complex, cu umbre și lumini, în prim plan apare răsăritul și în fundal asfințitul, lângă marginile tabloului sunt surprinse periferiile și promiscuitatea vieții, iar în centrul tabloului stau lucrurile cu adevărat importante. Sari dintr-o “margine” a lumii, transplantându-ți în ea “rădăcina vieții fără de moarte”, în “altă margine”, în care “te-aduni din risipiri” și “totul intră într-o memorie lichidă”. | |
| = "Dincoace rămăsese numai fardul/ și absența" | George Pașa [29.Sep.15 20:13] |
| Maria, acolo unde-s "ochii de pisică", am trecut, poate cam brusc, de la un sens la altul, de aceea și "iluzia" cu îndrăgostiții pe bicicletă. Semn rău (nu-i așa?!) când apre pisica, fie și ca o iluzie pe cer sau doar prin ochii străbătând din întuneric. Așa e, oarecare speranță atunci când biciclistul ăla spune ce spune, chiar dacă nici nu știe unde a sosit sau ce pisică i-a tăiat calea. Mulțumesc pentru semnul de septembrie! Domnule Rachieriu, este bine că n-ați văzut acolo doar niște "margini". Oricum, oglinda pare să vi se limpezească. Toate cele bune! | |
| = Erată | George Pașa [30.Sep.15 21:25] |
| "rămăsese" | |