| = Ziua are busola normalitatii stricata | razvan rachieriu [10.Sep.15 22:14] |
| Mi-au plăcut în mod deosebit versurile : Probez pe rând zâmbetele ca pe o rochie nouă. Când ziua are busola stricată, normalitatea rătăcește printre anomalii și distorsionări și este necesară injectarea ei cu obiectiv, rațional și lumină, căci altfel dezordinea, haosul, dezarmonia și dezechilibrul o pot arunca în tenebre. Am ascultat simfonia albastră, așa cum un copil își ascultă (sau nu) mama. | |
| = busola, Razvan | Nuta Craciun [10.Sep.15 22:54] |
| de data asta indica doar partea de miazazi a lucrurilor, doar partea lor insorita; din fericire, mai sunt zile cand orice ai face zambetul se tine dupa tine scai :) multumesc de trecere si de semn! | |
| = simfonia metaforei | eugen pohontu [14.Sep.15 09:31] |
| aș putea spune, în stilul caracteristic Nuței, cald, rafinat, o curgere limpede ușor sincopată de vreo -busolă stricată-, metafora bine orchestrată...multe stele de la mine! | |
| = multumesc, Eugen | Nuta Craciun [16.Sep.15 23:17] |
| a fost o zi fericita atunci, eram la mare si totul avea culoarea linistii ... m-am asezat la o terasa, am cerut o cafea si am scris... ma bucur ca place poezioara asta albastra ca marea, care s-a scris singura, eu doar probeam zambete si ma lasam pe mana luminii :) | |