| + Și aici | Tănase Carmen [10.May.15 21:15] |
| găsesc o tristețe care mă absoarbe:"singurătatea e fascinantă privită din interior e cimitirul în care se retrag cuvintele să moară când pupilele nu se mai dilată pleoapele cad rămîne o liniște aspră peste care amintirile pășesc pe vârfuri". Mi-a plăcut mult finalul (eh, de-ar tace inima când vrem noi, Mariana). Simt aceste rânduri izvorâte dintr-un sentiment care se pierde sub pecetea trecerii timpului. Textul curge și are rezonanță, stea. Felicitări! | |
| = mai degraba | valentin ionut [10.May.15 22:55] |
| un soricel care bate versuri micute. 25000 de batai/zi sau ceva in genul asta. altfel, o poezie parca de norma. existi, deci te comentez, sa zic si asa. numai bine! | |
| = ... | Mariana Pancu [11.May.15 07:38] |
Carmen, multumesc de trecere și stea! Ionut, multumesc si tie de comentarii. Vă mai astept! | |
| = Solitudinea e incitanta | razvan rachieriu [11.May.15 10:06] |
| Singurătatea e fascinantă și incitantă, înlătură cimitirul în care este îngropat socialul și în care se retrag cuvintele banale, inducând semnificații funerare discuțiilor, căci în liniștea aspră a solitudinii, amintirile pășesc pe vârfuri, pentru a nu deranja tăcerea care dă valoare meditației, cugetării și introspecției. Dacă viața devine un simplu exercițiu de imaginație, omul își pierde rațiunea și intelectul, iar realitatea va fi subordonată reveriei, oniricului și fanteziei, și subiectivul face să dispară punctele cardinale ale normalului, după care se ghida ființa. | |
| = Razvan | Mariana Pancu [11.May.15 16:31] |
| Multumesc de popas si comentarii. Ca de obicei elaborate, iar uneori imi par mai elaborate decat textul comentat. Te mai astept. | |