| + poemul meu de azi | ioana negoescu [09.May.15 12:35] |
| Extraordinar câtă acuratețe a subliminalului emoțional în aceste versuri! O lume care invadează cu detalii, dar care vine în același timp cu toate elementele macrocosmosului solicitantă într-un dinamism greu de cuprins, dar pe care autorul îl surprinde totuși ieșind dintre coperțile ficțiunii împletind cu firul implacabil al realității toate planurile între ele. În textul tău jocul obiectivului, lentilei care apropie, îndepărtează, creează nu un dans, ci o construcție ciudată în care ești în același timp înăuntru, dar și în afara ei. Cred că poemul merită toată atenția. Eu l-am simțit ca o mănușă (dacă sufletul ar purta mănuși), deci e poemul meu de azi. i. p.s. tot îmi bat mintea și mă roade curiozitatea, la ce scriitor faci referință la un moment dat, cine e cel care acum 80 de ani era mai tânăr cu 15 decât tine? | |
| = - | Catalin Pavel [10.May.15 20:17] |
| multumesc, gasesti in acest text despre instrainare mai mult decit credeam ca e acolo. norocul scriitorului cu cititori mai subtili ca el. cit despre anii 30 in Romania... | |
| + poate justificarea nu ajunge. dar poemul ajunge sigur unde trebuie | Bogdan - Al. Petcu [16.May.15 18:10] |
| sincer nu sunt în stare să justific steluța, dar simt că trebuie să o acord. cel puțin din cauză că e o implicare existențială. parcă te invită într-o experiență care-ți aduce aminte de simpla rostire și cinismul experimentat al bătrâneții. o bătrânețe care e a ta, dacă nu dintr-o altă viață, atunci e bătrânețea, în sens general, ca o structură presupusă de fiecare dintre noi. imi place subiectivismul ăsta puțin cinic, fără să se vadă că ar fi forțat de prea multă muncă, ci el e provocat de exterior. | |
| = . | Catalin Pavel [19.May.15 08:22] |
| Multumesc pentru eleganta. Ideal ar fi sa scapam de cinism in poezie. Lucrez. | |