| = linistitor | valentin ionut [27.Mar.15 10:27] |
| exercitiul dumneavoastra si marturisesc ca citesc cu placere. numai bine! | |
| + de la margine | Victor Țarină [10.Dec.18 14:27] |
| Pt. acelasi exercitiu de sinceritate, pt tonul calm al unui om ce priveste impacat viata de la margine, cautand rude in scripturi, in lipsa celor din cartea de telefon,asteptandu-l pe ce ce este chemat sa imparta"mamaliga si ceapa" cu care e chemata sa imparta in impacare si buretele de otet. E aici loc si pentru diamante ca" ploua marunt ca in fagurii de albine" si apoi la urma peisajul unui loc intim cu identificarea cu floarea soarelui in rugaciune, putin aplecata, poate putin neglijata, dar in asteptarea soarelui vindecator sau chiar ca " maica a luminii". stea! | |
| = întoarsă după soare | Cristina-Monica Moldoveanu [27.Mar.15 14:11] |
| Victor, mulțumesc pentru interpretare și apreciere. Este o poezie despre sine în raport cu miraculosul cotidian. Mulțumesc Valentin, mă bucură semnul tău de lectură. | |
| = ... | radu stefanescu [27.Mar.15 17:15] |
| va citesc cam din vremea roliteraturii (site care mi-a oferit sansa de a va scoate - fireste, dupa un mic scandal cu editorii, un poem promitator din atelier). cu ticaloasa satisfactie ca poemul de mai sus imi confirma in buna masura intuitia si asteptarile, va felicit pentru spectaculoasa evolutie din ultimii ani... | |
| = ... | Cristina-Monica Moldoveanu [27.Mar.15 18:01] |
| domnule radu, îmi amintesc cu plăcere de siteul roliteratura...eu nu sunt sigură că am evoluat în bine, dar ceea ce este cert e că astfel am descoperit o altă parte din mine însămi în raport cu poezia. Mulțumiri pentru popasul de lectură. | |
| + un semn pentru adâncul împăcării cu sine | Bogdan - Al. Petcu [29.Mar.15 20:03] |
| un poem sincer, izvorât din adâncul împăcării cu sine. e ca o echilibristică pe sforile propriului suflet, după cum inedita metaforă spune: "să echilibrez sufletul între cei doi plămâni". vine cu un aer de gratuitate, dar nu în sens peiorativ, ci gratuitatea confesiunii pornite dinăuntru. când toți oamenii trec pe marginile eului liric, neintersectându-l decât în dorința eului de a-și aminti de ei, el stă și își plouă mărunt și liniștit poemul. titlul îmi pare cumva neinspirat. e prima mea vizită, dar mi-a plăcut ce am citit. | |
| = cardiogramă | Cristina-Monica Moldoveanu [30.Mar.15 22:12] |
| Bogdan, îți mulțumesc frumos. Îmi pare bine că ai ghicit exact ceea ce eu însămi consider mai puțin reușit, respectiv titlul poeziei. Cred că îl voi schimba, de pildă în "cardiogramă" sau altceva. | |